Secţia de carte în limbi străine

Kaliningrad e rupt teritorial de Rusia         O poveste frumoasă a Mondialului din Rusia o are şi Kaliningrad, un oraş de care mulţi se minunează că a fost ales. Şi nu pentru că nu ar merita ca aspect, ci pentru că nu este legat teritorial de   Federaţia Rusă, ci este o enclavă situată între Polonia şi Lituania, pe malul Mării Baltice. Totuşi, în 1991, când s-a destrămat Uniunea Sovietică, a rămas a ruşilor şi a fost tot timpul o suliţă a regimului de la Kremlin înfiptă în coasta Europei de Vest şi a NATO.         Probabil şi din acest motiv a afost ales Kaliningrad să găzduiască meciuri la Mondialul din 2018 şi Guvernul Rusiei a construit de la 0 o bijuterie de stadion care a costat 257 de milioane de euro. Culmea, cei de acolo au avut şi noroc, Spania, Anglia şi Belgia, trei dintre pretendentele la câştigarea trofeului, urmând să joace acolo.         La Kaliningrad, fan-zone-ul va fi amenajat în Piaţa Tsentralnaya, în drumul suporterilor din central oraşului s

Nizhny Novgorod, oraşul lui Maxim Gorky         Nizhny Novgorod, sau mai pe scurt, Nizhny, este un alt oraş interesant care va găzdui nu mai puţin de şase partide la Campionatul Mondial din 2018, printre care două din fazele eliminatorii. Mulţi se pot întreba de ce, dar logica e simplă: amplasarea. Cetatea de scaun a cnejilor medievali         Orașul a fost fondat de Marele Cneaz Iuri al II-lea în 1221 la confluența celor mai importante două râuri ale cnezatului ; Volga și Oka. Numele orașului poate fi tradus prin Orașul Nou de Jos, ceea ce îl distingea de Novgorod – Orașul Nou, fondat mai înainte. Fortăreața Nijni Novgorod era un punct puternic întărit la granița cnezatului, apărată în mod natural de albiile celor două râuri.         Împreună cu Moscova și Tverul, Nijni Novgorod a fost printre cele câteva localități nou fondate care nu au fost devastate de invazia mongolilor, și aceasta numai datorită lipsei de importanță în ochii invadatorilor.

      "Umorul, gluma, ironia, plăcerea de a lua pe alţii în deriziune sînt trăsături recunoscute poporului român. La piaţă, aceste trăsături ies la iveală cu o bucurie crudă, cu o dezlănţuită poftă şi fervoare. Îmi amintesc de piaţa oraşului de odinioară, pe care o străbăteam în lung şi în lat de cîte ori mă trimiteau părinţii după cumpărături. Atracţia ei asupra mea era incontestabilă. În piaţă timpul dispărea, fiind înlocuit cu animaţia, cu forfota necontenită, cu febrilitatea oamenilor. Comportamentul individului e altul în piaţă decît aiurea, pe stradă sau într-o grădină publică. Piaţă la Râmnicu Vâlcea -Amedeo Preziosi,  29 June 1869         E inutil şi aproape indecent să amintesc de bogăţia şi ieftinătatea pieţii de altădată, ce aparţine parcă unei epoci fabuloase, preistorice. De altminteri, mi-am propus să scriu îndeosebi despre mentalitatea oamenilor de odinioară; aceştia se întîlneau în piaţă nu numai ca să cumpere de-ale mîncării, dar şi să converseze, să