Secţia de carte în limbi străine

     Ziua Interna ț ională a Dunării este aniversată în fiecare an la 29 iunie. Manifestările dedicate acestei zile se desfă ș oară în toate cele 14 state dunărene, pentru a marca dorin ț a acestor ț ări de a adopta măsuri ș i strategii comune pentru protejarea fluviului european în fa ț a unor amenin ț ări diverse, precum fenomenele extreme (secetă sau inunda ț ii) sau poluări accidentale. În zonele din apropierea malurilor fluviului sunt organizate festivaluri, întâlniri publice, evenimente educative ș i de divertisment. Ziua Dunării înseamnă solidaritate între popoarele care împart acest bun comun, în ciuda diferen ț elor de culturi ș i istorii, având în schimb o dorin ț ă comună - responsabilitatea de a proteja această resursă pre ț ioasă.               Marcarea Zilei Interna ț ionale a Dunării a fost instituită după semnarea, în 1994, a Conven ț iei privind cooperarea pentru protec ț ia ș i utilizarea durabilă a fluviului Dunărea de către Comisia Interna ț ională pentru Pro

           Descărca ț i sute de căr ț i audio gratuit, majoritatea clasice, pentru a le asculta pe un playerul MP3 sau la computer. Puteţi găsi opere de fic ț iune, poezie ș i non-fic ț iune, scrise de autori precum Twain, Tolstoi, Hemingway, Orwell, Vonnegut, Nietzsche, Austen, Shakespeare, Asimov, HG Wells şi mulţi alţii .      Adresa -  http://www.openculture.com/freeaudiobooks  

        Sec ţ ia de carte în limbi străine a primit o importantă donaţie de cărţi în limba italiană (aproximativ 100 de cărţi), din partea domnului Petre Iordache, din Ocnele Mari. Este un lucru este îmbucurător, nu numai prin numărul mare de cărţi, dar şi datorită faptului că se completează colecţiile  Secţiei de limbi străine, de cărţi în limba italiană, cu titluri din literatura universală, cursuri, cărţi tehnice sau de călătorie, precum şi cărţi pentru copii. Mulţumirile noastre şi ale cititorilor noştri.

O scurtă întoarcere în timp - Râmnicu Vâlcea la începutul secolului trecut Fundal sonor - André Rieu & His Johann Strauss Orchestra performing "And The Waltz Goes On" in Maastricht. Un vals compus de  Anthony Hopkins.

Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 100 de ani pe 8 aprilie. Acest "stilist al disperării", care obişnuia să spună că preferă "să moară decât să se întindă şi să caşte", a alcătuit un sistem filosofic marcat de mult umor negru. Născut în satul Răşinari din Transilvania, acest fiu de preot ortodox a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde şi-a publicat primele cărţi  "Pe culmile disperării", la vârsta de 22 de ani, şi "Lacrimi şi sfinţi", un volum filozofic care a provocat un imens scandal în ţara lui natală. Pe atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier, mişcarea fascistă apărută în România. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. "Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universu

      În funcţie de ceea ce alegem să citim, dar şi în funcţie de felul în care ne întâlnim, cel puţin aparent întâmplător, cu cărţile, devenim mai buni, mai înţelegători şi căpătăm, totodată, o empatie pe care doar lectura are puterea de a o înzeci, pagină după pagină. Experienţele de viaţă, pe care avem tendinţa să le privim numai dintr-un singur punct de vedere, sunt oglindite prin zeci şi zeci de faţete ale lecturii.        Tocmai de aceea, din listele de lecturi pe care diferite publica ț ii le consideră ca fiind marcante, într-o măsură mai mică sau mai mare, în ce priveşte formarea noastră ca oameni, am extras acele câteva titluri despre care îmi place să cred că ne sunt mai la îndemână şi decodăm în ele un limbaj care nu necesită traducere.         Concluzia, înainte de a le prezenta, ar fi că avem nevoie să citim din domenii diferite, de la ficţiune şi până la economie sau politică, avem nevoie de lecturi variate şi de calitate pentru a înţelege nu doar cum ne poziţio

Reportaj și imagini inedite de pe Valea Oltului din 1910 Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi prima parte- trebuie sa ne amintim ca la vremea respectivă Transilvania nu era unita cu patria mamă, iar granița era pe Valea Oltului. Câteva frumuseti ale pământului românesc Călăuză ilustrată pentru excursioniști Spre graniță Bătrănul Olt, înainte de a ajunge la Turnu-Roşu, trece de trei ori prin strămtorile munților, la Tuşnad, la Răkos şi aici la Boița. El e navigabil de pe la Hăromszăk. La 1838 pluteau pe apele lui 18 năi pănă la Dunăre. Chiar şi mai demult, la 1222, regele Andreiu al II-Iea, prin bula sa de aur, a permis cavalerilor germani să ţină 6 corăbii pe Olt. Astăzi curge liniştit dealungul Carpaților Făgăr

Petre Drăgoiescu tipărește la Craiova, în 1944, o broşură de 16 pagini, cuprinzând o descriere fermecătoare a orașului Râmnicu Vâlcea, o scurtă prezentare a poziţiei  geografice și date despre starea economică şi culturală a oraşului. Am transferat în format PDF acestă cărticică ce merită citită pentru frumusețea limbii,  îmbinarea unor date istorice cu legende și mituri. Pentru exemplificare citiți introducerea acestei cărți: „Sunt nume de orașe, în sunetele cărora se ascunde - ca mirosul într-o floare — nu știu ce vrajă de linii şi de culori, o atracție şi un prestigiu care vin înaintea cunoașterii. Unul din aceste nume de oraşe este Râmnicul Vâlcii. „D-ta ești din Râmnicul Vâlcii?" te întâmpină cu ochii iluminați câte un necunoscut, auzindu-te de unde vii. Pentru mulți Râmnicul Vâlcii sună ca o făgăduială de vacantă fericită, în aer răcoros, între coline înverzite şi apa vijeloasă a Oltului. Cărturarii adulmecă parfumul arhaic al tiparnițelor mănăst