Secţia de carte în limbi străine

                                                    „... aş vrea să fiu căţeluşul pe care ele îl ţin pe genunchi. Trăiesc cu bucuriile lor. Fiecare iubeşte în felul său. Iubirea mea nu face totuşi nimănui niciun rău, de ce lumea nu mă lasa în pace? Sunt fericit în felul meu.“         Când Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogăţia sa a provocat invidie, speculaţii şi un oarecare respect. La 1819, momentul în care începe povestea, bătrânul trăieşte în condiţii mizerabile, iar singurii săi vizitatori sunt două doamne fermecătoare, prea frumoase ca să fie şi bune, care vin rar şi ferindu-se de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus să-i dea crezare este Rastignac, un tânar student sărac, dar ambiţios, a cărui ţintă de viaţă  este strălucitoarea societate din fo...