,,Le Père Goriot” de Honoré de Balzac

                                                   

„... aş vrea să fiu căţeluşul

pe care ele îl ţin pe genunchi.

Trăiesc cu bucuriile lor. Fiecare

iubeşte în felul său. Iubirea mea

nu face totuşi nimănui niciun rău,

de ce lumea nu mă lasa în pace?

Sunt fericit în felul meu.“

        Când Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogăţia sa a provocat invidie, speculaţii şi un oarecare respect. La 1819, momentul în care începe povestea, bătrânul trăieşte în condiţii mizerabile, iar singurii săi vizitatori sunt două doamne fermecătoare, prea frumoase ca să fie şi bune, care vin rar şi ferindu-se de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul locatar dispus să-i dea crezare este Rastignac, un tânar student sărac, dar ambiţios, a cărui ţintă de viaţă  este strălucitoarea societate din foburgul Saint-Germain. Fără  îndoială, unul dintre cele mai bune romane ale lui Balzac, Moş Goriot transformă dragostea părintească excesivă într-o tragedie la fel de devastatoare ca Regele Lear şi analizează în profunzime două obsesii epuizante: dragostea şi banii.

Lucrarea se află în colecţiile Bibliotecii Antim Ivireanul atât în limba română, cât şi în limba engleză

Varianta în limba română:http://5.2.245.172:8080/opac/advancedsearch…
Varianta în limba engleză:http://5.2.245.172:8080/opac/bibliographic_view/233596…
Varianta în limba franceză:http://5.2.245.172:8080/opac/advancedsearch…