„... aş vrea să fiu căţeluşul
pe care ele îl ţin pe genunchi.
Trăiesc cu bucuriile lor. Fiecare
iubeşte în felul său. Iubirea mea
nu face totuşi nimănui niciun rău,
de ce lumea nu mă lasa în pace?
Sunt fericit în felul meu.“
Când
Goriot a sosit la pensiunea doamnei Vauquer, bogăţia sa a provocat invidie,
speculaţii şi un oarecare respect. La 1819, momentul în care începe povestea,
bătrânul trăieşte în condiţii mizerabile, iar singurii săi vizitatori sunt două
doamne fermecătoare, prea frumoase ca să fie şi bune, care vin rar şi
ferindu-se de ochii lumii. Sunt fiicele sale, pretinde Goriot, iar singurul
locatar dispus să-i dea crezare este Rastignac, un tânar student sărac, dar
ambiţios, a cărui ţintă de viaţă este
strălucitoarea societate din foburgul Saint-Germain. Fără îndoială, unul dintre cele mai bune romane
ale lui Balzac, Moş Goriot transformă dragostea părintească excesivă într-o
tragedie la fel de devastatoare ca Regele Lear şi analizează în profunzime două
obsesii epuizante: dragostea şi banii.
Lucrarea
se află în colecţiile Bibliotecii Antim Ivireanul atât în limba română, cât şi
în limba engleză
Varianta în limba română:http://5.2.245.172:8080/opac/advancedsearch…Varianta în limba engleză:http://5.2.245.172:8080/opac/bibliographic_view/233596…
Varianta în limba franceză:http://5.2.245.172:8080/opac/advancedsearch…
Comentarii
Trimiteți un comentariu