Emil
Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de
100 de ani pe 8 aprilie.Acest "stilist
al disperării", care obişnuia să spună că preferă "să moară decât să
se întindă şi să caşte", a alcătuit un sistem filosofic marcat de mult
umor negru.
Născut
în satul Răşinari din Transilvania, acest fiu de preot ortodox a trăit până la
vârsta de 26 de ani în România, unde şi-a publicat primele cărţi "Pe culmile disperării", la vârsta
de 22 de ani, şi "Lacrimi şi sfinţi", un volum filozofic care a
provocat un imens scandal în ţara lui natală.
Pe
atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând
mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier, mişcarea fascistă apărută
în România. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care
a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor.
"Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea
doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea
disperării", scria el.
După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a
părăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-a stabilit
definitiv în Franţa.
După
ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din România, Cioran a
renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis să scrie doar în franceză,
într-o limbă cizelată, în care gustul său pentru aforism se aliază cu un anumit
lirism. "Stilul, care m-a interesat atât de mult, l-am adoptat pentru că
am văzut în el o sfidare a neantului", scria Emil Cioran în renumitele
sale "Caiete".
Deşi
a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.
Apropiată
de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şi Fernando Savater, filosofia
sa a fost inspirată de Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Søren
Kierkegaard.
Titlurile
cărţilor scrise de acest autor suferind de insomnie cronică anunţă de fapt
"culoarea" operei sale, o evidentă nuanţă de negru, străbătută de
luciditate: "Précis de décomposition" (Tratat de descompunere),
publicată în 1949, "Syllogismes de l'amertume" (Silogismele
amărăciunii), "De l'inconvénient d'être né" (Despre neajunsul de a te
fi născut) şi "La tentation d'exister" (Ispita de a exista). Ultimul
său roman, intitulat "Aveux et anathèmes", a fost publicat în 1987.
Moare
la Paris, în data de 20 iunie 1995.
O prezentare video inedită a lui Emil Cioran
Comentarii
Trimiteți un comentariu