Treceți la conținutul principal

Expoziţie de traduceri ale operei eminesciene

Până în 1970, Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători . Poemele sale pot fi citite acum în peste 60 de limbi, de la engleză, maghiară sau chineză la urdu.
Printre cei care s-au preocupat de traducerea şi popularizarea operei eminesciene se numără şi Andrei Bantas, Annie Bentoiu, Dimitrie Cuclin, Petre Grimm, Roy McGregor-Hastie, Leon Levitki,Sylvia Pankhurst, Corneliu M. Popescu, Brenda Walker, Radomir Andric, Ge Baoquan sau Dieter Fuhrmann.
 În limba lui Shakespeare - cea care ar garanta vizibilitate - a fost tradus prima dată în 1930, de Sylvia Pankhurst, la Editura Kegan Paul. Volumul cu zece poeme era insoţit de o scrisoare a lui George Bernard Shaw şi o introducere de Nicolae Iorga.


În 1978, un manuscris cu 69 de poeme traduse în engleza de adolescentul Corneliu M. Popescu aparea la Editura Eminescu. Cu un an înainte, in 1977, genialul traducător murise în Bucuresti la cutremur, la doar 19 ani. Nici o altă variantă n-a egalat până acum surprinzatoarele traduceri ale lui Corneliu M. Popescu, superioare oricăror încercari ale specialiştilor. În 1983, The Poetry Society din Marea Britanie a instituit chiar Premiul european de traducere de poezie, în memoria sa.

 Înzestrat cu un talent ieşit din comun, Corneliu M. Popescu a reuşit să redea melodicitatea versurilor eminesciene, păstrând în engleza cuvinte ca "doină", "cobză", "candelă", "toacă". Dacă până atunci "Luceafarul" era talmacit "The Evening-Star", el i-a găsit echivalentul în "Lucifer".
În ungureste, a fost tradus încă din timpul vieţii, in 1885, dar în portugheza, spre exemplu, nu exista până de curând decat o singură ediţie, "Mihail Eminescu: Poesias" (1950), în traducerea lui Victor Buescu, care a preferat versul alb rimei eminesciene. Abia în 2004, Dan Caragea a publicat o versiune a "Luceafarului", iar un an mai târziu a apărut "Revedere", în traducerea Doinei Zugravescu.
Mite Kremnitz, scriitoare şi traducătoare, împreună cu Regina Maria, traduce  în limba germană 21 din poeziile lui Mihai Eminescu, în antologia ,,Rumanische Dichtungen”, editată la Leipzig în anul 1881. Printre poeziile traduse se pot enumera: Scrisoarea III, Crăiasa din poveşti, Scrisoarea IV, Strigoii, Lacul, Freamăt de codru, Singurătate, Melancolie, Revedere, Dorinţa, Ce te legeni codrule şi altele.


Secţia de carte în limbi străine a organizat o expoziţie de traduceri ale operei eminesciene în mai multe limbi străine începând cu limba engleză si terminând cu limba indiană.   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …