Treceți la conținutul principal

Expoziţie de traduceri ale operei eminesciene

Până în 1970, Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători . Poemele sale pot fi citite acum în peste 60 de limbi, de la engleză, maghiară sau chineză la urdu.
Printre cei care s-au preocupat de traducerea şi popularizarea operei eminesciene se numără şi Andrei Bantas, Annie Bentoiu, Dimitrie Cuclin, Petre Grimm, Roy McGregor-Hastie, Leon Levitki,Sylvia Pankhurst, Corneliu M. Popescu, Brenda Walker, Radomir Andric, Ge Baoquan sau Dieter Fuhrmann.
 În limba lui Shakespeare - cea care ar garanta vizibilitate - a fost tradus prima dată în 1930, de Sylvia Pankhurst, la Editura Kegan Paul. Volumul cu zece poeme era insoţit de o scrisoare a lui George Bernard Shaw şi o introducere de Nicolae Iorga.


În 1978, un manuscris cu 69 de poeme traduse în engleza de adolescentul Corneliu M. Popescu aparea la Editura Eminescu. Cu un an înainte, in 1977, genialul traducător murise în Bucuresti la cutremur, la doar 19 ani. Nici o altă variantă n-a egalat până acum surprinzatoarele traduceri ale lui Corneliu M. Popescu, superioare oricăror încercari ale specialiştilor. În 1983, The Poetry Society din Marea Britanie a instituit chiar Premiul european de traducere de poezie, în memoria sa.

 Înzestrat cu un talent ieşit din comun, Corneliu M. Popescu a reuşit să redea melodicitatea versurilor eminesciene, păstrând în engleza cuvinte ca "doină", "cobză", "candelă", "toacă". Dacă până atunci "Luceafarul" era talmacit "The Evening-Star", el i-a găsit echivalentul în "Lucifer".
În ungureste, a fost tradus încă din timpul vieţii, in 1885, dar în portugheza, spre exemplu, nu exista până de curând decat o singură ediţie, "Mihail Eminescu: Poesias" (1950), în traducerea lui Victor Buescu, care a preferat versul alb rimei eminesciene. Abia în 2004, Dan Caragea a publicat o versiune a "Luceafarului", iar un an mai târziu a apărut "Revedere", în traducerea Doinei Zugravescu.
Mite Kremnitz, scriitoare şi traducătoare, împreună cu Regina Maria, traduce  în limba germană 21 din poeziile lui Mihai Eminescu, în antologia ,,Rumanische Dichtungen”, editată la Leipzig în anul 1881. Printre poeziile traduse se pot enumera: Scrisoarea III, Crăiasa din poveşti, Scrisoarea IV, Strigoii, Lacul, Freamăt de codru, Singurătate, Melancolie, Revedere, Dorinţa, Ce te legeni codrule şi altele.


Secţia de carte în limbi străine a organizat o expoziţie de traduceri ale operei eminesciene în mai multe limbi străine începând cu limba engleză si terminând cu limba indiană.   

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Parcul Zăvoi - imagini de altădată

Unul dintre cele mai frumoase locuri din vechiul Râmnic și cert motiv de mândrie pentru toți râmnicenii a fost și este in continuare Parcul Zăvoi. Numele dat parcului se datorează așezării sale, lângă râul Olănești, zona fiind un zăvoi al râului, adică o pădure crescuta in margine râului, inundata de regula de acesta la revărsări.

Parcul este situat in zona de Sud Vest a orașului, intre albia râului Olănești si fostul vad numit Iazul Morilor (asanat la finalul anilor 70). Conform slovelor de pe Obeliscul situat in Parc, "Prin ofisul din 9 August 1850, dat cu prilejul vizitării orașului, Înălțatul Domnitor Barbu Știrbei a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblarea obșteasca".


Într-adevăr, din cate se pare domnitorul ar fi dat din vistieria personala 100 de icosari pentru amenajarea parcului. Astfel, chiar anul următor, după realizarea exproprierilor are loc trasarea aleilor din parc si se taluzează malurilor celor doua iazuri de moara care traversau parcul. Prim inaugurar…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …