Treceți la conținutul principal

Reportaj și imagini inedite de pe Valea Oltului din 1910 (partea a III-a)

   Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi a treia parte.


   Țipătul sirenei dela locomotivă, vagoanele curate ale trenului şi ittleala acestuia ne fac să simțim că suntem În Tara-Românească. Mai demult şesul bogat dealungul Oltului, prin care trecem, aparțineă contelui Colardus dela Lauterburg (1233).
    Acum tărmul Oltului e populat cu comune romăneşti, în cari zărim fețe de țărani senine şi împăcate cu soartea vietii lor. in dosul acestor comune se află insula de stânci, Robeşti, care spintecă Oltul in două. Nemijlocit lăngă insulă, spre miazăzi, se înaltă a doua stăncă, Ostrovul de piatră, unde Oltul se sbate în o văltoare puternică. Pe urmă trecem pe lăngă biserica din Sărăcineşti, cu coperiş roşu, care cănd e senin se vede şi de pe vărful Negoiului. În partea stănga a Oltului rămăne Racovița. Castrul Romanilor şi ruinele unui turn ne dau a întelege insemnătatea strategică a acestui loc, din fața pasului Perişan. Aceste sunt cele dintăiu întărituri pe cari le întălnim pe tărmul stăng al Oltului.

   Toate celelalte pănă la „Cununa sunt aşezate pe tărmul drept. După ce trecem pe lăngă sărăcăciosul sat Ciucileşti, ajungem la statia Cornet, în fața căreia se vede comuna Copăceni, dela care, spre miazăzi, e un perete de stâncă prăpăstios, numit „Piatra Copăceni".
     În această stâncă, cu poalele îmbrăcate în tufişuri, se află o peşteră, care probabil a fost prefăcută de arbitectii romani în camere de locuit pentru Impăratul. Copăcenii au fost deci o statiune însemnată pentru Romani.
    Mergănd cu trenul mai departe ajungem la al doilea tunel, o spărtură sub mănăstirea Cornet, care eră un adăpost sigur pentru locuitori. Coborişurile prăpăstioase dinspre răsărit, şi zidurile ce o încunjură fac din ea o adevărată cetate. Interiorul bisericii e bogat zugrăvit. Următoarea inscripție ne spune şi de cine a fost durată: „zidită de Manescu Bojescu velvornic şi sotia sa Maria, în zilele luminatului Domn loan Radu Leon Voevodu, luna August, în 29 din 1666".

    Ceva mai departe, dealungul drumului  vedem nişte slănci colturoase, cari par a fi aruncate acolo de nişte mâni uriaşe.   Deodată munții se despart, deschizăndu-se o privelişte încăntătoare în valea Bătaşului. Aici vedem alte instalații pentru industria lemnului. 0 specială amintire merită podul, aşezat pe stălpi puternici de piatră. Trecănd prin sat, pe Iângă bisericuță, avern o privelişte minunată in căldarea Călineşti, formată de zghiaburi in formă de dolomiți. La marginea satului se află stânca Albioara, care cade aproape perpendicular deasupra Oltului.
    În stăncă e tăiat al treilea tunel, iar deasupra tunelului duce drumul de tară. Mai departe intălnim „Piatra lui Tălmaciug”, o stâncă pribeagă la marginea drumului, în dreapta. În stănga, apele Oltului bat într-un tărm de stâncă, care se vără adănc matca Oltului.

    Acest loc e un punct primejdios pentru plutaşi. Mai la vale, unde Oltul ajunge la podul Proieni, cursul apei e iarăş lat şi liniştit. Podul e zidit in formă de curbă. Alb ca zăpada se potriveşte de minune in regiunea pitorească a muntilor. ln curănd ajungem la statitmea Lotru, aşezată pe țărmul stăng al Oltului.
     Dela stațiunea Lotru se poale face o minunată excursiune pe valea Lotrului până la Brezoiu. În dosul gării peste podul alb, aşezat pe stălpi, drumul pe tărmul drept al Oltului duce la Golotreni. În stănga vedem tnuchea ascuțită a masivului Cozia, iar la dreapta impunătoarea stăncă Foarfeca. Împreună cu muchea Văraticu a muntelui Cozia formează o poartă de stănci cari sugrumă valurile Oltului. Locul unde se întălneşte Foarfeca cu pripoarele de stânci şi muchea Văratecul a muntelui Cozia se numeşte Gura Lotrului. Acest nume îl poartă întreaga vale dela vărsarea Lotrului în Olt.

   Apele repezi ale Lotrului, cari adeseori se umflă în puhoaie de mânie, sfărămănd tot ce le stă in cale, vin dela Parăng şi trec pe lăngă Foarfeca şi Golotreni, unde, se zice, că pănă la 1250 ar fi fost castelul Lauterburg. Probabil că a fost al doilea Lauterburg. Cel dintăiu, pe Lotrioara in Transilvania, e adeverit istoriceşte.
    În mijlocul unei văi romantice se zăreşte Brezoiul. E unul dintre satele cele mai frumos situate, care e aşa de potrivit pentru odihna oamenilor obosiți de babilonia oraşelor.

    Pe tărmul Lotrului işi odihnesc trunchiurile o multime de brazi măndri. Două societăti de exploatare („Societatea anonimă romănă pentru exploatarea păduriiu stăpânită de Grodl şi „Societatea Oltului) despoaie podoaba munților de cetinile umbroase pentru a se îmbogăți cine ştie cine....
Mai în fundul văii se află vile şi un hotel, clădit la poalele munților. Priveliştea e admirabilă. Departe se vede Parăngul, iar în apropiere trei stănci prăpăstioase, rotunde la vărf cu nişte turle uriaşe, numite după cei trei sfinți - vărfurile Mihail, Gavril şi Vasile.






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …