Ofițeri români - Răcoasa 1917
Luptele din vara anului
1917 s-au dat în principal în așa
numitul triunghi al morții, format din spațiul cuprins între zonele Mărăști,
Mărășești și Oituz într-un areal geografic oscilând între zone de deal și
câmpie. Un relief care nu s-a arătat a
fi problematic în mod special
pentru forțele beligerante. Mult mai dificilă s-a dovedit a fi însă
clima. Literatura memorialistică a consemnat în majoritatea lucrărilor foștilor
combatanți atât omniprezenta arșiță
năucitoare, cât și muștele și setea care-i chinuie pe cei aproape un milion de
soldați care se luptă de ambele părți. Cea mai bună dovadă în acest sens este
furnizată de povestea unui atac celebru al armatei române, atacul Regimentului
32 Mircea unde, toropiți de căldură, soldații au renunțat la vestimentație,
luptând în cămăși.
Soldați români în transee la Răcoasa 1917
Soldați români se odihnesc -Varnița 1917
Tranșeu Carpinis 1917
În campania din 1916, armata română nu a avut experiența
războiului de poziții. De aceea, puținele tranșee existente erau construite pe
o singură linie și protejate de un singur rând de artilerie. Camil Petrescu, în
romanul Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război, surprinde faptul că
tranșeele de pe Valea Prahovei erau, de fapt, niște parodii a ceea ce ar fi
trebuit să însemne tranșeele, criticând lipsa seriozității pregătirii militare
a României în perioada de neutralitate.
O semnificativă schimbare
are loc în anul 1917. Ofițerii din Misiunea Militară Franceză impun
sistemul occidental de construire a tranșeelor, un sistem propice războiului de
poziții, având ca obiectiv principal atât apărarea eficientă a zonei, cât și
protejarea vieții soldatului. Tranșeele sunt acum construite pe trei linii.
Unele sunt din beton și comunică prin șanțuri largi care permit deplasarea
lejeră a trupei spre linia I și aprovizionarea cu muniție.
Tun de 105 mm , Cașin 1917
Focșani 1917
Casin 1917
Carpenis 1917
Rgele Ferdinad I pe front la Prisaca 1917
Varnița 1917
Sursa IWM
Comentarii
Trimiteți un comentariu