Treceți la conținutul principal

Remember Alfred Tennyson ( 6 august 1809 - 6 octombrie 1892)


Alfred Tennyson (Primul Baron Tennyson) (n. 6  august 1809, Somersby, Lincolnshire -d. 6 octombrie 1892, Haslemere, Surrey) poet englez, personalitate importantă a literaturii britanice din epoca victoriană.



Opera

Lirica sa aparține romantismului târziu și se caracterizează prin tratarea epică a subiectelor de inspirație clasică, în scopul reflectării idealurilor victoriene. În cadrul dramaturgiei, se remarcă măiestria limbajului.
Poezie
·         1842 - Poeme ("Poems");
·         1850 - In memoriam ("In Memoriam");
·         1852 - Odă la moartea ducelui de Wellington ("Ode on the Death of the Duke of Wellington");
·      1854 - Șarja brigăzii de cavalerie ușoară ("The Charge of the Light Brigade");
·         1859 - Idilele regelui ("The Idylls of the King");
·         1864 - Enoch Arden ("Enoch Arden");
·         1885 - Tiresias și alte poeme ("Tiresias and Other Poems");
·         1889 - Demetra și alte poeme ("Demeter and Other Poems").
Dramaturgie
·         1855 - Maud ("Maud");
·         1875 - Regina Maria ("Queen Mary");
·         1879 - Șoimul ("The Falcon");
·         1884 - Becket ("Becket").


Trecând de barieră
(Lord Alfred Tennyson)

Va fi–n amurg, luceafărul pe cer, 
Şi-un glas mă va chema din depărtare; 

Nu se va-auzi suspin pe debarcader 

Când velele voi ridica pentru plecarea mare, 

Asemeni mareei care se mişcă de parcă ar dormi, 

Prea îndeajunsă sieşi de-atâtea zgomote şi spumă, 
Şi care, venită din adâncurile-albastre şi
Fără margini, se-ntoarce acum acasă, în abisul mumă.
Crepusculul şi clopotul de seară, 
Şi, apoi, cea din urmă întunecare!
Şi poate nimeni nu îmi va spune adio, bunăoară, 
Şi poate nu vor fi nici lacrimi în ora de-îmbarcare;
Deşi departe mă va purta acest talaz, acest alizeu, 
De Timpul şi Spaţiul nostru, spre cerul de opal, 
Eu sper să văd faţa celui care va fi Pilotul meu, 
Când voi fi trecut dincolo de bariera de coral.














Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Râmnicul de odinioară - Piața

"Umorul, gluma, ironia, plăcerea de a lua pe alţii în deriziune sînt trăsături recunoscute poporului român. La piaţă, aceste trăsături ies la iveală cu o bucurie crudă, cu o dezlănţuită poftă şi fervoare. Îmi amintesc de piaţa oraşului de odinioară, pe care o străbăteam în lung şi în lat de cîte ori mă trimiteau părinţii după cumpărături. Atracţia ei asupra mea era incontestabilă. În piaţă timpul dispărea, fiind înlocuit cu animaţia, cu forfota necontenită, cu febrilitatea oamenilor. Comportamentul individului e altul în piaţă decît aiurea, pe stradă sau într-o grădină publică.
Piaţă la Râmnicu Vâlcea -Amedeo Preziosi, 29 June 1869
E inutil şi aproape indecent să amintesc de bogăţia şi ieftinătatea pieţii de altădată, ce aparţine parcă unei epoci fabuloase, preistorice. De altminteri, mi-am propus să scriu îndeosebi despre mentalitatea oamenilor de odinioară; aceştia se întîlneau în piaţă nu numai ca să cumpere de-ale mîncării, dar şi să converseze, să facă pronosticuri asupr…

Cum se sărbătorește Crăciunul pe Glob - azi Brazilia

Multe tradiții braziliene de Crăciun provin din Portugalia (Brazilia a fost timp de mulți ani sub dominație portugheză). Scena nașterii domnului, cunoscută sub numele de Presepio, este foarte populară și este prezentă în biserici și  în case pe tot parcursul lunii  decembrie. Colindele de Crăciun precum Os Pastores (Păstorii), la fel ca piesele din Mexic, sunt de asemenea foarte populare. În versiunile braziliene ale piesei, există, în mod tradițional, o ciobăniță și o femeie care încearcă să fure copilul Isus!

Cei mai mulți oameni, în special catolicii, merg la o slujbă  la miezul nopții Missa do Gallo ,care se termină, în mod normal, aproximativ la ora unu noaptea. Missa do Gallo este urmată, adesea, de focuri de artificii. În Brazilia, Moș Crăciun se numește Noel Papai & Bom Velhinho (Good Old Man). Multe obiceiuri de Crăciun sunt similare cu cele din SUA sau Marea Britanie, chiar dacă este vară și foarte cald in timpul  Crăciunului în Brazilia iar mulți oamenii merg la plajă.



Cel…