Expoziţie de traduceri ale operei eminesciene

Până în 1970, Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători . Poemele sale pot fi citite acum în peste 60 de limbi, de la engleză, maghiară sau chineză la urdu.

Printre cei care s-au preocupat de traducerea şi popularizarea operei eminesciene se numără şi Andrei Bantas, Annie Bentoiu, Dimitrie Cuclin, Petre Grimm, Roy McGregor-Hastie, Leon Levitki, Sylvia Pankhurst, Corneliu M. Popescu, Brenda Walker, Radomir Andric, Ge Baoquan sau Dieter Fuhrmann.

 În limba lui Shakespeare - cea care ar garanta vizibilitate - a fost tradus prima dată în 1930, de Sylvia Pankhurst, la Editura Kegan Paul. Volumul cu zece poeme era insoţit de o scrisoare a lui George Bernard Shaw şi o introducere de Nicolae Iorga.

În 1978, un manuscris cu 69 de poeme traduse în engleza de adolescentul Corneliu M. Popescu aparea la Editura Eminescu. Cu un an înainte, in 1977, genialul traducător murise în Bucuresti la cutremur, la doar 19 ani. Nici o altă variantă n-a egalat până acum surprinzatoarele traduceri ale lui Corneliu M. Popescu, superioare oricăror încercari ale specialiştilor. În 1983, The Poetry Society din Marea Britanie a instituit chiar Premiul european de traducere de poezie, în memoria sa. 

            Înzestrat cu un talent ieşit din comun, Corneliu M. Popescu a reuşit să redea melodicitatea versurilor eminesciene, păstrând în engleza cuvinte ca "doină", "cobză", "candelă", "toacă". Dacă până atunci "Luceafarul" era talmacit "The Evening-Star", el i-a găsit echivalentul în "Lucifer".

În ungureste, a fost tradus încă din timpul vieţii, in 1885, dar în portugheza, spre exemplu, nu exista până de curând decat o singură ediţie, "Mihail Eminescu: Poesias" (1950), în traducerea lui Victor Buescu, care a preferat versul alb rimei eminesciene. Abia în 2004, Dan Caragea a publicat o versiune a "Luceafarului", iar un an mai târziu a apărut "Revedere", în traducerea Doinei Zugravescu.

Mite Kremnitz, scriitoare şi traducătoare, împreună cu Regina Maria, traduce  în limba germană 21 din poeziile lui Mihai Eminescu, în antologia ,,Rumanische Dichtungen”, editată la Leipzig în anul 1881. Printre poeziile traduse se pot enumera: Scrisoarea III, Crăiasa din poveşti, Scrisoarea IV, Strigoii, Lacul, Freamăt de codru, Singurătate, Melancolie, Revedere, Dorinţa, Ce te legeni codrule şi altele.

Secţia de carte în limbi străine a organizat o expoziţie de traduceri ale operei eminesciene în mai multe limbi străine începând cu limba engleză si terminând cu limba indiană.