Ziua Frantei
Pentru orice francez,
ziua de 14 iulie are o semnificatie deosebita, cu o puternica incarcatura
emotionala. Fiind vorba despre Revolutia Franceza, de la 1789 incoace, se
poate spune ca ziua de 14 iulie a insemnat sfarsitul a ceea ce s-a numit
“Vechiul Regim” si, totodata, inceputul unei noi ere.
|
14 iulie a devenit apoi ziua
nationala a Frantei, sarbatorita cu entuziasm si patriotism in fiecare an.
Pe 14 iulie 1789 populatia
Parisului a luat cu asalt vechea fortareata a Bastiliei, devenita inchisoare
regala, care era considerata un simbol al absolutismului. Cucerirea ei a
demonstrat ca puterea regala nu mai era de neinvins, ci ca aceasta trebuia sa tina
cont de vointa si opiniile natiunii franceze.
In 1789, Bastilia mai “adapostea”
doar sapte detinuti, dar aceasta era totusi considerata un adevarat simbol al
Vechiului Regim ce trebuia inlaturat. Revolutia de la Paris era in plina
desfasurare. In dimineata acelei zile, o parte din populatia Parisului face
rost de arme si asediaza inchisoarea, a carei garnizoana se preda, dupa o
scurta rezistenta simbolica. De acum vor incepe cele mai importante evenimente
ale Revolutiei franceze si, odata cu ele, sfarsitul regimului absolutist.
Ziua de 14 iulie este
sarbatorita pentru prima data de catre francezi exact un an mai tarziu, in
1790, sub numele de “sarbatoarea Federatiei”, printr-o mare adunare populara pe
Champs de Mars, la Paris. Este prima aniversare a acestei zile, care va deveni,
abia dupa aproape un secol, ziua nationala a Frantei.
De aceasta zi - si de
Revolutia franceza, in general - este legat si cantecul Marseillezei, compus in
1792, declarat imn national in 1795.
Dupa aproape un secol, Franta are
nevoie de simboluri care sa ii aminteasca maretia si gloria de altadata. Intre
timp, trecuse prin experienta razboaielor purtate de Napoleon, apoi prin
succesivele schimbari de regim (restauratia Bourbonilor, monarhia din Iulie,
republica, al doilea imperiu, din nou republica). Dupa prabusirea imperiului
lui Napoleon al III-lea, in 1870, amintirea revolutiei devine cale de
insufletire a patriotismului francezilor, dar si de sprijinire a regimului
republican.
In 1879, 14 iulie este
sarbatorita semioficial. Un an mai tarziu, Benjamin Raspail propune un proiect
de lege prin care Republica franceza adopta ca sarbatoare nationala ziua de 14
iulie. Astfel, din 1880 si pana astazi, francezii sarbatoresc aceasta data ca
zi a Frantei.
Dupa primul razboi mondial, ziua
de 14 iulie a fost celebrata, in 1919, cu mult fast, ca o adevarata sarbatoare
a victoriei. In acelasi spirit festiv, francezii s-au bucurat de aceasta zi si
in 1945, la un an de la eliberarea Parisului.
Aceasta sarbatoare cunoaste an de
an un mare succes. La Paris are loc traditionala defilare militara pe
Champs-Elysées, pregatita in amanunt. De asemenea, seara si noaptea, orasul
este puternic iluminat si se aprind artificii multicolore. In 1989 s-a
sarbatorit bicentenarul Revolutiei franceze (200 de ani), la care au asistat
personalitati din intreaga lume.
Desi
steagul tricolor (rosu, alb si albastru) reprezinta Franta, personajul feminin
Marianne a ramas un simbol al Frantei, al Revolutiei si al republicii. Este
vorba despre o tanara, care poarta o boneta frigiana pe cap, iar numele sau
provine din numele compus Marie-Anne, foarte raspandit in secolul al XVIII-lea.
Personajul este reprezentat pe monedele franceze si pe marcile postale, ca un
simbol al Republicii. Si cocosul galic este un stravechi simbol al spiritului francez,
existand inca din antichitate (gallus, in latina, inseamna si gal si cocos). A
fost reluat in secolul al XVI-lea si - mai ales - dupa Revolutia de la 1789.
Cocosul apare pe o moneda de aur franceza batuta in 1899, este intalnit chiar
si ca emblema sportiva pe echipamentul nationalei Frantei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu