Până în 1970,
Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători .
Poemele sale pot fi citite acum în peste 60 de limbi, de la engleză, maghiară
sau chineză la urdu.
Printre cei care
s-au preocupat de traducerea şi popularizarea operei eminesciene
se numără şi Andrei Bantas, Annie Bentoiu, Dimitrie Cuclin, Petre
Grimm, Roy McGregor-Hastie, Leon Levitki,Sylvia Pankhurst, Corneliu M. Popescu,
Brenda Walker, Radomir Andric, Ge Baoquan sau Dieter Fuhrmann.
În limba lui
Shakespeare - cea care ar garanta vizibilitate - a fost tradus prima dată în
1930, de Sylvia Pankhurst, la Editura Kegan Paul. Volumul cu zece poeme era
insoţit de o scrisoare a lui George Bernard Shaw şi o introducere de
Nicolae Iorga.
În 1978, un
manuscris cu 69 de poeme traduse în engleza de adolescentul Corneliu M. Popescu
aparea la Editura Eminescu. Cu un an înainte, in 1977, genialul traducător
murise în Bucuresti la cutremur, la doar 19 ani. Nici o altă variantă n-a
egalat până acum surprinzatoarele traduceri ale lui Corneliu M. Popescu,
superioare oricăror încercari ale specialiştilor. În 1983, The Poetry Society
din Marea Britanie a instituit chiar Premiul european de traducere de poezie,
în memoria sa.
Înzestrat cu
un talent ieşit din comun, Corneliu M. Popescu a reuşit să redea melodicitatea
versurilor eminesciene, păstrând în engleza cuvinte ca "doină",
"cobză", "candelă", "toacă". Dacă până atunci
"Luceafarul" era talmacit "The Evening-Star", el i-a găsit
echivalentul în "Lucifer".
În ungureste, a
fost tradus încă din timpul vieţii, in 1885, dar în portugheza, spre
exemplu, nu exista până de curând decat o singură ediţie, "Mihail
Eminescu: Poesias" (1950), în traducerea lui Victor Buescu, care a
preferat versul alb rimei eminesciene. Abia în 2004, Dan Caragea a publicat o
versiune a "Luceafarului", iar un an mai târziu a apărut
"Revedere", în traducerea Doinei Zugravescu.
Mite Kremnitz,
scriitoare şi traducătoare, împreună cu Regina Maria, traduce în limba
germană 21 din poeziile lui Mihai Eminescu, în antologia ,,Rumanische
Dichtungen”, editată la Leipzig în anul 1881. Printre poeziile traduse se pot
enumera: Scrisoarea III, Crăiasa din poveşti, Scrisoarea IV, Strigoii, Lacul,
Freamăt de codru, Singurătate, Melancolie, Revedere, Dorinţa, Ce te legeni
codrule şi altele.
Primele
traduceri de texte integrale din poezia lui Eminescu în limba chineză le-a dat
scriitorul şi traducătorul Ge Baoquan (1913-2000). A fost corespondentul
agenţiei „China nouă” între 1949-1950, apoi împuternicit cu afaceri al
guvernului chinez la Moscova. Într-o zi, a primit cadou un exemplar din prima
ediţie rusă a poeziilor eminesciene, care l-au impresionat puternic. El a
tradus primul pachet de poezii ale lui Eminescu şi le-a publicat în
prestigioasa revistă chneză „Traduceri”, numărul din ianuarie 1955, sub
pseudonimul Baoquan: Pe aceeaşi ulicioară..., Ce te legeni..., Şi dacă...,
Somnoroase păsărele şi De ce nu-mi vii.
Secţia de carte în
limbi străine a organizat o expoziţie de traduceri ale operei eminesciene în
mai multe limbi străine începând cu limba engleză si terminând cu limba
indiană.
Comentarii
Trimiteți un comentariu