Galileo Galilei a fost unul dintre cei
mai cunoscuți savanți ai Renașterii. Astronom, fizician, inginer, filosof și
matematician, Galilei a jucat un rol cheie în Revoluția Științifică și a rămas
în istorie pentru conflictul său cu Inchiziția romană:ca susținător al teoriei
heliocentrice, Galilei a fost judecat de Inchiziție pentru erezie, forțat să se
dezică de convingerile sale și să-și petreacă restul vieții în arest la
domiciliu.
Galileo Galilei s-a născut la Pisa în
1564, în familia muzicianului Vincenzo Galilei. Galileo, primul dintre cei șase
copii ai familiei, a devenit el însuși un bun muzician, dar a fost îndemnat de
tatăl să urmeze o carieră în domeniul științelor, mai exact în medicină.
Catolic convins, Galileo a fost tentat
să devină preot, dar la insistențele tatălui său, s-a înscris la cursurile de
medicină de la Universitatea din Pisa. A fost însă atras mai mult de matematică
și a renunțat la medicină pentru a se dedica studiului acestei științe. Era
încă foarte tânăr când a inventat termoscopul, precursorul termometrului.
În 1589, Galileo a primit catedra de
matematici de la Universitatea din Pisa, unde predă până în 1592, când se mută
la Padua pentru preda geometrie, mecanică și astronomie.
În iulie 1609, Galileo a aflat despre
invenția telescopului, iar în curând și-a fabricat singur unul. A fost un
moment cheie pentru Galilei, care a început astfel să-și îndrepte atenția către
cer. A descoperit că Luna nu era plată și nici nu avea suprafața netedă, ci că
este o sferă cu munți și cratere. A descoperit că Venus are mai multe faze, la
fel ca Luna, demonstrând astfel că planeta se rotește în jurul Soarelui. A
descoperit și că Jupiter are proprii lui sateliți, care se învârt în jurul său,
nu al Pământului – încă o dovadă că teoria geocentrică – potrivit căreia
corpurile cerești se învârt în jurul planetei noastre – nu este corectă.
Galileo a început astfel să adune din în
ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei lui Copernicus (teoria heliocentrică),
contrazicând doctrina oficială a Bisericii – asta în pofida faptului că era un
om credincios. Considera însă că teoria heliocentrică nu este în contradicție
cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană
și că știința pur și simplu oferă o perspectivă diferită, mai exactă.
Din cauza acestor teorii, Galileo
Galilei a intrat în atenția Inchiziției, care considera teoria lui Copernicus
ca fiind eretică. În 1616, lui Galilei i s-a ordonat să nu predea și să nu
apere în niciun fel această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp
de șapte ani – parțial pentru a nu-și complica situația, parțial pentru că era
un catolic fidel.
„Eppur si muove”-Și
totuși, se învârte
Însă în 1623, cardinalul Maffeo
Barberini, un prieten de-ai lui Galilei, a devenit Papă, sub numele de Urban
VIII, și i-a permis acestuia să-și continue munca în astronomie și chiar să o
publice, cu condiția să rămână obiectiv și să nu susțină teoria heliocentrică.
În 1632, Galilei a publicat Dialog despre cele două sisteme principale ale
lumii, o lucrare construită ca un dialog între trei personaje:un susținător al
teoriei lui Copernicus, un adversar al acesteia și un personaj imparțial. Deși
savantul a susținut că opera sa este una neutră, Inchiziția a fost de altă
părere.
Astfel, Galileo Galilei a fost chemat la
Roma și judecat de către Inchiziție sub acuzația de erezie. Procesul a avut loc
între septembrie 1632 și iulie 1633, timp în care omul de știință nu a fost
închis. A fost însă amenințat cu tortura pentru a fi forțat să cedeze. Astfel,
Galileo Galilei a admis că sprijinise teoria heliocentrică și că lucrarea sa
putea fi interpretată ca susținând această teorie. Condamnat pentru erezie,
Galilei, care nu s-a dezis niciodată cu adevărat de convingerile sale, a fost
ținut în arest la domiciliu până la sfârșitul vieții.
Viața privată
În pofida convingerilor religioase,
Galileo Galilei a avut trei copii în afara căsniciei cu Marina Gamba, partenera
sa de viață:două fete, Virginia și Livia, și un fiu, Vincenzo. Considerând că
fiicele sale ilegitime nu se vor putea căsători – sau temându-se de posibilele
cheltuieli cu zestrele în cazul în care ele și-ar fi găsit totuși soți, Galileo
Galilei le-a împins pe Virginia și Livia către viața monahală. Vincenzo,
recunoscut ulterior ca fiu legitim, a devenit moștenitorul legal al tatălui și
a devenit un muzician cunoscut.
Galileo Galilei a murit în ianuarie
1642, la vârsta de 77 de ani. Conducătorul marelui ducat al Toscanei de la acea
vreme, Ferdinand II, ar fi vrut ca savantul să fie înmormâtat în corpul central
al Bazilicii Sfintei Cruci din Florența, dar Papa Urban VIII s-a opus – Galilei
fusese, în fond, condamnat de biserică pentru erezie. Înmormântat în altă
parte, corpul său a fost mutat în corpul central al basilicii în 1737, când a
fost inaugurat și un monument în cinstea sa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu