Alfred Tennyson (Primul Baron Tennyson) (n. 6 august 1809, Somersby, Lincolnshire -d. 6 octombrie 1892, Haslemere, Surrey) poet englez, personalitate importantă a literaturii britanice din epoca victoriană.
Lirica sa
aparține romantismului târziu și se caracterizează prin tratarea
epică a subiectelor de inspirație clasică, în scopul reflectării
idealurilor victoriene. În cadrul dramaturgiei, se
remarcă măiestria limbajului.
Poezie
·
1842 - Poeme ("Poems");
·
1850 - In memoriam ("In
Memoriam");
·
1852 - Odă la moartea ducelui de Wellington ("Ode
on the Death of the Duke of Wellington");
· 1854 - Șarja brigăzii de cavalerie ușoară ("The
Charge of the Light Brigade");
·
1859 - Idilele regelui ("The Idylls
of the King");
·
1864 - Enoch Arden ("Enoch
Arden");
·
1885 - Tiresias și alte poeme ("Tiresias
and Other Poems");
·
1889 - Demetra și alte poeme ("Demeter
and Other Poems").
Dramaturgie
·
1855 - Maud ("Maud");
·
1875 - Regina Maria ("Queen
Mary");
·
1879 - Șoimul ("The Falcon");
·
1884 - Becket ("Becket").
Trecând de barieră
(Lord Alfred Tennyson)
Va fi–n amurg, luceafărul pe cer,
Şi-un glas mă va chema din depărtare;
Nu se va-auzi suspin pe debarcader
Când velele voi ridica pentru plecarea mare,
Asemeni mareei care se mişcă de parcă ar dormi,
Prea îndeajunsă sieşi de-atâtea zgomote şi spumă,
Şi care, venită din adâncurile-albastre şi
Fără margini, se-ntoarce acum acasă, în abisul mumă.
Crepusculul şi clopotul de seară,
Şi, apoi, cea din urmă întunecare!
Şi poate nimeni nu îmi va spune adio, bunăoară,
Şi poate nu vor fi nici lacrimi în ora de-îmbarcare;
Deşi departe mă va purta acest talaz, acest alizeu,
De Timpul şi Spaţiul nostru, spre cerul de opal,
Eu sper să văd faţa celui care va fi Pilotul meu,
Comentarii
Trimiteți un comentariu