Treceți la conținutul principal

Ziua naţională a Franţei 14 iulie

Ziua Frantei

Pentru orice francez, ziua de 14 iulie are o semnificatie deosebita, cu o puternica incarcatura emotionala. Fiind vorba despre Revolutia Franceza, de la 1789 incoace, se poate spune ca ziua de 14 iulie a insemnat sfarsitul a ceea ce s-a numit “Vechiul Regim” si, totodata, inceputul unei noi ere.



        14 iulie a devenit apoi ziua nationala a Frantei, sarbatorita cu entuziasm si patriotism in fiecare an.
        Pe 14 iulie 1789 populatia Parisului a luat cu asalt vechea fortareata a Bastiliei, devenita inchisoare regala, care era considerata un simbol al absolutismului. Cucerirea ei a demonstrat ca puterea regala nu mai era de neinvins, ci ca aceasta trebuia sa tina cont de vointa si opiniile natiunii franceze. 


        In 1789, Bastilia mai “adapostea” doar sapte detinuti, dar aceasta era totusi considerata un adevarat simbol al Vechiului Regim ce trebuia inlaturat. Revolutia de la Paris era in plina desfasurare. In dimineata acelei zile, o parte din populatia Parisului face rost de arme si asediaza inchisoarea, a carei garnizoana se preda, dupa o scurta rezistenta simbolica. De acum vor incepe cele mai importante evenimente ale Revolutiei franceze si, odata cu ele, sfarsitul regimului absolutist. 


         Ziua de 14 iulie este sarbatorita pentru prima data de catre francezi exact un an mai tarziu, in 1790, sub numele de “sarbatoarea Federatiei”, printr-o mare adunare populara pe Champs de Mars, la Paris. Este prima aniversare a acestei zile, care va deveni, abia dupa aproape un secol, ziua nationala a Frantei.    


        De aceasta zi - si de Revolutia franceza, in general - este legat si cantecul Marseillezei, compus in 1792, declarat imn national in 1795.

        Dupa aproape un secol, Franta are nevoie de simboluri care sa ii aminteasca maretia si gloria de altadata. Intre timp, trecuse prin experienta razboaielor purtate de Napoleon, apoi prin succesivele schimbari de regim (restauratia Bourbonilor, monarhia din Iulie, republica, al doilea imperiu, din nou republica). Dupa prabusirea imperiului lui Napoleon al III-lea, in 1870, amintirea revolutiei devine cale de insufletire a patriotismului francezilor, dar si de sprijinire a regimului republican.

     

      In 1879, 14 iulie este sarbatorita semioficial. Un an mai tarziu, Benjamin Raspail propune un proiect de lege prin care Republica franceza adopta ca sarbatoare nationala ziua de 14 iulie. Astfel, din 1880 si pana astazi, francezii sarbatoresc aceasta data ca zi a Frantei. 
        Dupa primul razboi mondial, ziua de 14 iulie a fost celebrata, in 1919, cu mult fast, ca o adevarata sarbatoare a victoriei. In acelasi spirit festiv, francezii s-au bucurat de aceasta zi si in 1945, la un an de la eliberarea Parisului. 


        Aceasta sarbatoare cunoaste an de an un mare succes. La Paris are loc traditionala defilare militara pe Champs-Elysées, pregatita in amanunt. De asemenea, seara si noaptea, orasul este puternic iluminat si se aprind artificii multicolore. In 1989 s-a sarbatorit bicentenarul Revolutiei franceze (200 de ani), la care au asistat personalitati din intreaga lume. 

         Desi steagul tricolor (rosu, alb si albastru) reprezinta Franta, personajul feminin Marianne a ramas un simbol al Frantei, al Revolutiei si al republicii. Este vorba despre o tanara, care poarta o boneta frigiana pe cap, iar numele sau provine din numele compus Marie-Anne, foarte raspandit in secolul al XVIII-lea. Personajul este reprezentat pe monedele franceze si pe marcile postale, ca un simbol al Republicii. Si cocosul galic este un stravechi simbol al spiritului francez, existand inca din antichitate (gallus, in latina, inseamna si gal si cocos). A fost reluat in secolul al XVI-lea si - mai ales - dupa Revolutia de la 1789. Cocosul apare pe o moneda de aur franceza batuta in 1899, este intalnit chiar si ca emblema sportiva pe echipamentul nationalei Frantei. 
     

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …