Treceți la conținutul principal

Ernest Hemingway, scriitorul aventurier

     Considerat de mulţi ca fiind cel mai important prozator al tuturor timpurilor, Ernest Hemingway şi-a trăit soarta exploziv, lăsând în urmă un stil de scriitură inconfundabil Există multe moduri în care poţi scrie despre ceva. Tristeţea, de pildă. Ai putea aborda un stil complex, cu o înlănţuire de fraze, o explozie de detalii, din care cititorul să-şi poată crea imaginea pe care tu, ca şi prozator, încerci să o descrii. Sau o poţi face aşa: „Acum, fără să mai stea să se gândească, o să se ducă acasă, în camera sa. O să stea întins în pat şi când o să se facă dimineaţă o s-adoarmă, în sfârşit. Până la urmă, îşi spuse, probabil că-i vorba doar de insomnie. Trebuie să fie mulţi care să sufere de aşa ceva“.
          Acesta este finalul uneia dintre cele mai frumoase proze scurte, gândită, redactată şi închegată vreodată de mintea umană. La câteva luni de la apariţie, marele James Joyce, omul jocurilor de cuvinte, al barierelor interpretative impuse cititorului, irlandezul obsedat de stil şi de nivelul dincolo de care un text depăşeşte noţiunea de „dificil“, devenind de-a dreptul o ghicitoare, exclama despre proza din care textul de mai sus este desprins: „A reuşit.
                                    

       A redus complet graniţa dintre viaţă şi literatură. Este o capodoperă. Într-adevăr, este una dintre cele mai bune povestiri scrise vreodată“. Textul la care se referea Joyce se numeşte „Un loc curat şi bine luminat“. Autor: Ernest Hemingway. Scriitorul Ernest Hemingway este greu de apucat.
        Te izbeşti în primul rând de imensitatea operei sale. Apoi, ce-ar mai fi de spus despre romane precum „Bătrânul şi marea“, sau „Adio, arme“, lucrări comentate în exces, aflate în toate programele şcolare de pe planetă? În plus, misiunea des-crierii autorului Hemingway este dată şi de aspectul grandios al omului, a cărui viaţă pare direct desprinsă dintr-un film hollywoodian.
      Războaie, exil, prietenii celebre, alcoolism, suicid, toate elementele acestea par să te blocheze chiar înainte să scrii primul rând despre scriitorul american. Şi atunci, ce-ţi rămâne de făcut? Doar să enumeri etapele unei vieţi, cu răbdare şi devotament, recompunând astfel paginile imaginare ale poate celui mai bun roman scris vreodată de Hemingway. Cel despre un scriitor care a vrut să încerce totul, sfârşind prin a-şi pierde nevoia de a mai căuta ceva.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Parcul Zăvoi - imagini de altădată

Unul dintre cele mai frumoase locuri din vechiul Râmnic și cert motiv de mândrie pentru toți râmnicenii a fost și este in continuare Parcul Zăvoi. Numele dat parcului se datorează așezării sale, lângă râul Olănești, zona fiind un zăvoi al râului, adică o pădure crescuta in margine râului, inundata de regula de acesta la revărsări.

Parcul este situat in zona de Sud Vest a orașului, intre albia râului Olănești si fostul vad numit Iazul Morilor (asanat la finalul anilor 70). Conform slovelor de pe Obeliscul situat in Parc, "Prin ofisul din 9 August 1850, dat cu prilejul vizitării orașului, Înălțatul Domnitor Barbu Știrbei a hotărât facerea acestei grădini pentru preumblarea obșteasca".


Într-adevăr, din cate se pare domnitorul ar fi dat din vistieria personala 100 de icosari pentru amenajarea parcului. Astfel, chiar anul următor, după realizarea exproprierilor are loc trasarea aleilor din parc si se taluzează malurilor celor doua iazuri de moara care traversau parcul. Prim inaugurar…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …