Considerat de mulţi
ca fiind cel mai important prozator al tuturor timpurilor, Ernest Hemingway
şi-a trăit soarta exploziv, lăsând în urmă un stil de scriitură inconfundabil
Există multe moduri în care poţi scrie despre ceva. Tristeţea, de pildă. Ai
putea aborda un stil complex, cu o înlănţuire de fraze, o explozie de detalii,
din care cititorul să-şi poată crea imaginea pe care tu, ca şi prozator,
încerci să o descrii. Sau o poţi face aşa: „Acum, fără să mai stea să se
gândească, o să se ducă acasă, în camera sa. O să stea întins în pat şi când o
să se facă dimineaţă o s-adoarmă, în sfârşit. Până la urmă, îşi spuse, probabil
că-i vorba doar de insomnie. Trebuie să fie mulţi care să sufere de aşa ceva“.
Acesta este finalul uneia dintre cele
mai frumoase proze scurte, gândită, redactată şi închegată vreodată de mintea
umană. La câteva luni de la apariţie, marele James Joyce, omul jocurilor de
cuvinte, al barierelor interpretative impuse cititorului, irlandezul obsedat de
stil şi de nivelul dincolo de care un text depăşeşte noţiunea de „dificil“,
devenind de-a dreptul o ghicitoare, exclama despre proza din care textul de mai
sus este desprins: „A reuşit.
A
redus complet graniţa dintre viaţă şi literatură. Este o capodoperă.
Într-adevăr, este una dintre cele mai bune povestiri scrise vreodată“. Textul
la care se referea Joyce se numeşte „Un loc curat şi bine luminat“. Autor:
Ernest Hemingway. Scriitorul Ernest Hemingway este greu de apucat.
Te izbeşti în primul rând de imensitatea
operei sale. Apoi, ce-ar mai fi de spus despre romane precum „Bătrânul şi
marea“, sau „Adio, arme“, lucrări comentate în exces, aflate în toate
programele şcolare de pe planetă? În plus, misiunea des-crierii autorului
Hemingway este dată şi de aspectul grandios al omului, a cărui viaţă pare
direct desprinsă dintr-un film hollywoodian.
Războaie, exil, prietenii celebre,
alcoolism, suicid, toate elementele acestea par să te blocheze chiar înainte să
scrii primul rând despre scriitorul american. Şi atunci, ce-ţi rămâne de făcut?
Doar să enumeri etapele unei vieţi, cu răbdare şi devotament, recompunând
astfel paginile imaginare ale poate celui mai bun roman scris vreodată de
Hemingway. Cel despre un scriitor care a vrut să încerce totul, sfârşind prin
a-şi pierde nevoia de a mai căuta ceva.
Comentarii
Trimiteți un comentariu