Treceți la conținutul principal

Călimăneşti - imagini de altădată

   

   După cum afirmă mulţi, Călimăneşti este una din perlelele noastre balneoclimatice. Sinaia Vâlclii cum a fost numită pe drept cuvânt staţiunea  Călimăneşti de marele cărturar Nicolae Iorga se află la 18 km de Râmnicu Vâlcea, 81 km de Sibiu şi 195 km de Bucureşti.
    Este aşezată la ieşirea din defileul Oltului, la poalele Carpaţilor Meridionali, acoperiţi de mantia verdelui  al pădurilor de foioase. Se află în partea de nord a Depresiunii Jiblea—Berislăveşti, la 280 m altitudine. Staţiunea este străjuită la nord de înălţimile stâncoase ale munţilor Cozia (1 668 m) şi Narăţului (1 509 m). Din aceşti munţi falnici ai Oltului se desprind culmile domale ale Priboienilor (675 m), Căciulatei (600 m), Băilor (580 m), pe partea dreaptă, şi Păuşei (650 m), Jardei (660 m) pe stînga.



   La Călimăneşti s-au găsit obiecte din epoca bronzul .La Jiblea există o « fortificaţie de pămint » care ar putea fi din epoca feudală după cum presupune istoricul Dumitru Tudor (v. Oltenia romană, Editura Academiei 1978, p. 281).
     În pieptul stincos al Muntelui Cozia se află ,,Turnul lui Teofil” ,fost  ,,post de semnalizare” pe valea Oltului încă din vrernea romanilor (D. Tudor, Itinerare arheologice,. Editura Sport-Turism, 1979, p. 169).



   Mai sus de Călimăneşti — pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari romanii au ridicat castrul Arutela, în timpul lui Hadrian, ca punct strategic de apărare a Limesului Alutanus, aici, la intrarea în defileul Munţilor Carpaţi.
    Cozia, bătrânul munte din apropierea staţiunii, este atestat într-un hrisov al voievodului, din 4 septembrie 1389. «De aceea m-am nevoit de-am luat locul ce  ţine de satul numit Jiblea, de la priboiul de jos la vârful muntelui numit Cozia şi în sus de-a lungul Oltului până la Cîrlig» (D.R.H., , I, p. 29).



   Prima descriere a meleagurilor Coziei o datorăm lui Gavriil Protul de la Athos, care, în 1517, venind în ţară la îndemnul lui Neagoe Basarab, a vizitat apoi şi ctitoria lui Mircea, relevând că este situată într-un loc ...plin de toate bunătăţile, cu munţi mari îngrădită şi cu văi şi ocolită cu un râu mare şi izvoare multe împrejurul ei (. . .). Şi acolo cură piatră pucioasă (...) noi cu ochii am văzut acel loc şi i-am zis: ,,pământul cel făgăduninţei”  (D.R.H., B, I, p. 30).

   Printre primele menţiuni cu privire la efectul apelor minerale de la Călimăneşti-Căciulata sunt şi cele consemnate de către doctorul C. Marseille în « Curierul romănesc » (I, 1929-1930). Tot în această gazetă, doctorul Mayer — care fusese însărcinat de domnitorul Grigore Ghica să studieze apele minerale din Ţara Românească « face o scurtă descriere a lor ».
      Un an mai tîrziu, în 18 dr. C. Siller analizează apele minerale de pe valea Olt (v. Gh. Mămularu, Aspecte din istoricul apelor minerale din Călimăneşti, în Buridava , 1976, p. 108).



     În 1854 a venit la Căciulata şi Alexandru Golescu care, prin măsurile luate, va proteja apele minerale de inundaţiile Oltului. Izvoarele de aici au devenit apoi din ce în ce mai cunoscute.
     În 1855, Carol Davila făcut analiza acestor ape. Vizitând izvoarele de la Călimăneşti-Căciulata, doctorul Caillat va menţiona în « l'Union Medical » 1858 că « încă de la 1854 exista un rudimentar stabiliment de băi » ( Govora, Călimănesti-Căciulata, 1913, p. 42).



      Pentru eficienţa lor recunoscută, apele minerale de la Călimăneşti au fost recomandate şi împăratului Napoleon al III-lea. În 1873, eşantioane din apele mine rale de pe valea Oltului aveau să fie prezentate la Expoziţia internaţională de la Viena.
      În 1882 au început lucrările la cea mai importantă construcţie a staţiunii, Pavilionul central, care cuprindea 140 camere şi 40 cabine pentru băi. Consemnând acest moment, « Gazeta Vâlcii» (1 ianuarie 1883) menţiona: « Magnificul stabiliment de băi minerale de la Călimăneşti, început în anul 1882 şi care se va termina în curând va atrage în judeţul nostru o mulţime de străini ».

      Construcţia pavilionului a fost terminată în 1884 şi inaugurată în 1885. În cursul anilor 1885-1886 s-au efectuat noi lucrări pentru amenajarea izvoarelor de la Călimăneşti.
    Începind cu 1910, staţiunea va fi administrată de Societatea  Govora-Călimăneşti . În 1913 existau 1 040 camere locuibile, dintre care 320 se aflau în case ţărăneşti.





(SURSA - Costea Marinoiu, Itinerare vâlcene, Bucureşti:Editura Sport-Turism, 1987)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …