“Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi
abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece
realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din
spatele ei, de esenţa lucrurilor.” Născut în data de 19 februarie 1876,
Constantin este al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi.
Prima clasă primară o face la Peştişani, apoi continuă şcoala la
Brădiceni. Copilăria este marcată de dese plecări de acasă şi ani lungi
de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii şi birturi. După ce a
urmat Şcoala de Arte şi Meserii în Craiova (1894 – 1898) vine la
Bucureşti unde absolvă Şcoala de Belle-Arte în 1902.
Constantin Brâncuşi a eliberat sculptura de preponderenţa imitaţiei
mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realităţii, a
preconizat exprimarea esenţei lucrurilor, a vitalităţii formei, a creat
unitatea dintre sensibil şi spiritual. În opera sa, Brâncuşi a oglindit
felul de a gândi lumea a ţăranului român. Prin obârşia sa ţărănească,
şi-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradiţiile, miturile şi
funcţia magică a artei populare româneşti. Brâncuşi a relevat lumii
occidentale dimensiunea sacră a realităţii.
Figură centrală în mişcarea artistică modernă, Constantin Brâncuşi este
considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.
Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă
a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu
rafinamentul avantgardei pariziene.
Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi
importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice
ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul
modern de formă în sculptură, pictură şi desen. (Sursa: Wikipedia )
Comentarii
Trimiteți un comentariu