S-a născut la 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud, azi în
Ucraina, și-a absolvit IATC-ul,
punând în scenă, ca lucrare de diplomă, piesa „Amphitrion” de Plaut. Din 1958,
începe să monteze pe diferite scene bucureștene, în special la Teatrul Bulandara, o serie de spectacole de excepție: „Copiii soarelui”, „Cezar și Cleopatra”, „Livada cu vișini”, „D’ale carnavalului”, cu acesta din urmă făcându-se cunoscut în
mediile teatrale internaționale.
În 1964, debutează în
cinematografie ca asistent de regie al lui Victor Iliu la Comoara din vadul
vechi, urmând ca, în 1965, să regizeze primul său film Duminică la oara 6, film
care obține premii la Festivalul de la
Mamaia, Mar del Plata și Acapulco. Urmează
apoi, în primăvara lui 1969, capodopera sa și a cinematografiei românești: Reconstituirea. S-a scris și s-a dezbătut enorm pe marginea acstui film, mai ales că a fost retras de
pe ecrane la câteva săptămâni de la premieră.
În 1972, montează pe scena
Teatrului Bulandra „Revizorul” de Gogol, piesă care, iarăși, este interzisă după numai trei spectacole. Atunci i se face propunerea
de a lucra în străinătate. Astfel, în 1973, realizează pentru Televiziunea
Iugoslavă Salonul nr. 6, film distins la Cannes, în 1978, cu Premiul Oficiului
Catolic Internațional. Stabilit la
Paris, între 1974 și 1990, Pintilie
montează pe marile scene ale lumii o serie de spectacole excepționale de teatru și operă, care-i aduc o incredibilă faimă internațională.
Revine în țară la începutul anului 1980 pentru D’ale carnavalului,
devenit mai apoi De ce trag clopotele, Mitică?, numai că filmul este sabotat și oprit încă înainte de a apărea pe marile ecrane. Este
scos din Arhiva Națională de Filme, la
sfârșitul anului 1990, și are un succes fulminant. Regizorul însuși revine în țară, după 1990, și devine directorul
Studioului de Creație Cinematografică al
Ministerului Culturii.
Regizează apoi filmele Balanța (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1995),
Terminus paradis (1998), bine primite de critică și public la festivalurile de la Cannes și Veneția. Urmează peliculele
După-amiaza unui torționar (2001), Niki
Ardelean, colonel în rezervă (2003) și Tertium non datur (2006). A publicat volumele „Patru scenarii”,
„Bric-a-brac”, „Pompa cu morfină”, „Capul de zimbru” și-a fost distins cu Premiul Gopo pentru întreaga operă (2007), singurul
premiu pe care regizorul l-a acceptat în România.
Comentarii
Trimiteți un comentariu