CASTRUL REGAL
Prima
fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea
cercetatorilor însecolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care
atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian
Andrei Rusu, Radu Lupescu). Aceasta prima fortificatie avea o forma
elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie.
Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar
dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare
primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua
încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil un turn
donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV.
CASTELUL DIN SECOLUL XV
Ioan
de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând
transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua
curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic,
prevazute cu creneluri la partea superioara. Aceste ziduri de curtina erau
flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate
pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV.
Turnurile
circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia
turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie
plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca
si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau
zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu
gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan)
are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive
geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german.
Turnurile
rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului
(turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari
carosabile si niveluri de aparare, gândite atât pentru arme cu coarda cât si
pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul
unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor
fiind mobile.
Un
punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre
curtina veche si cea noua.
Se
admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se
încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul
regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul
cresterii ponderii constructiilor civile.
Palatul
propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala
Dietei si scara spirala si reprezinta un exemplu unic în spatiul transilvanean
de arhitectura civila de un rafinament ridicat. Ambele sali au un plan
dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci piloni octogonali din
marmura, cu nervuri în cruce si console ornamentate, cu chei de bolta în stil
gotic, faza târzie. Functionalitatea acestor sali ne este sugerata de
corespondentele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la
ocazii festive pentru Sala Cavalerilor si de sala de festivitati pentru Sala
Dietei. O nota distincta este data de amplasarea pe partea vestica a salii
Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat
pentru arhitectutura civila transilvaneana, cua analogii în spatiul german.
O
alta constructie unica de factura militara este reprezentata de galeria si
turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusa probabil sub influenta
mercenarilor sârbi, aflati în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis,
alcatuit din 5 niveluri de aparare, este prevazut cu deschideri pentru arme de
foc. Legatura cu castelul este asigurata prin intermediul unei galerii
suspendate, lunga de peste 33 m, galerie ce se sprijina pe stâlpi masivi, din
calcar dolomitic.
A
doua faza de constructie înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu
începerea luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil ca,
dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a castelului, rezultând asa
numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta aici
fiind un unicat. Se admite, în general, faptul ca finalizarea lucrarilor la
castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele
din vestul Europei, prin amploare si fast.
CASTELUL ÎN SECOLUL XVI
De
aceasta perioada se leaga putine constructii civile, identificate în zona
turnului vechi de poarta cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare.
CASTELUL
ÎN SECOLUL XVII
În
secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti
din castel, modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se
construieste pe latura estica, peste fundatii mai vechi, un corp de cladire,
denumit Palatul mare dinspre oras, compus din doua niveluri, respectiv camere
de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajata,
prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei,
rezultând încaperi cu functionalitati diverse.
De
mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat în urma acestei interventii,
se pastreaza urmele unei picturi în fresca, ce prezinta nobili si reprezentari
de fortificatii ale vremii. Si aspectul interior al capelei a fost modificat
substantial în vremea lui Gabriel Bethlen.
Astfel,
sunt înlaturate boltile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele
rectangulare prin îngroparea partii lor superioare în molozul de egalizare din
pod; de asemenea este deschis un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa
Matia. Lucrarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului
Alb si a Terasei de Artilerie. Turnul mentionat este de forma semicirculara,
prevazut cu 3 niveluri de aparare, sprijinite pe bârne de lemn si deschideri
pentru arme de foc. Terasa de artilerie functiona ca o platforma deschisa
pregatita pentru arme grele de foc.
Tot
în secolul al XVII-lea se construieste curtea exterioara (curtea husarilor),
spatiu care adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa
ogarilor si depozitele pentru hrana si vânat.
CASTELUL ÎN SECOLUL XIX
Acest
moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare în
castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a
acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat
cele originale. Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un
turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii gradului de atractivitate a
monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra sunt
înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade
istorice.
Comentarii
Trimiteți un comentariu