Povestea vâlceanului
Amilcar Săndulescu,
fiul ,,Ostaşului
Necunoscut al României
Mari”
Primul Război Mondial a fost un dezastru pentru umanitate. La
finalul conflagraţiei, în Buletinul de Informaţii al Secţiei a II-a din
cadrul Marelui Cartier General al Armatei Române, se vorbea despre 330.000 de soldaţi şi ofiţeri morţi
sau dispăruţi, adaugându-se 650.000 de victime din rândul civililor.
O mare suferinţă a provocat şi poporului
român participant . Crucile din cimitire amintesc de oameni care şi-au dat
viaţa pentru o cauză, pentru un ideal.
În morminte săpate la repezeală,
pe câmpuri, pe drumuri sau la marginea satelor, oamenii fuseseră îngropaţi
acolo unde muriseră, în timpul luptelor. A trebuit ca printr-un efort
naţional şi la ordinul Ministerului De Război toate osemnintele celor ce si-au
dat viata pentru ţară să fie strânse în cimitirele militare. Fiecare
localitate trebuia să-şi mobilizeze întreaga suflare, oamenii să meargă la
mormintele acelea ad-hoc, de pe raza comunităţii respective, să dezgroape
rămăşiţele pământeşti şi, cu preoţii în frunte, să fie îngropaţi eroii în
perimetre bine stabilite din satul sau oraşul în cauză, dupa cum scria în Legea 502 din 27 februarie 1919.
Pe 12 septembrie 1919, se constituia
Societatea Mormintele eroilor căzuţi în război, prin Decretul-Lege
4106, sub înaltul patronaj al Reginei Maria. menită a se îngriji
de tot ceea ce înseamna memoria eroilor. Ostaşii care porniseră în luptă, în
Primul Razboi Mondial, nu aveau asupra lor acte de identitate, ci numai
niste bănuţi metalici, pe care-i purtau la gât. Pe acea bucată metalică
era înscris un cod numeric. Acesta corespundea cu datele care existau la
fiecare unitate militară. Dar în focul luptelor, din cauza schijelor,
bănuţii aceştia au fost distruşi. Tocmai de aceea devenea imposibil să mai
ştii cum îl chema pe soldatul ucis.
Preluând
modelul comemorării Eroului Necunoscut
de la Franţa ,
Anglia, Italia, Belgia, societatea
patronată de Regina Maria primeşte însărcinarea, de a stabili
exact modul în care va fi ales Eroul
Necunoscut. Dacă în alte ţări fie o femeie, fie un ofiţer, au
ales Eroul naţiunii, la noi s-a mers pe o cu totul altă idee, ca Eroul să
reprezinte alegerea unui suflet neprihănit, a unui copil.
Până la ceremonia din 14 mai 1923,
de la
Mărăşeşti.trebuiau
parcurse mai multe etape
premergătoare. Prima etapă consta în alegerea copilului care desemna Eroul
Necunoscut al Romaniei, Operaţiunea urma să înceapă în data de 1 mai 1923,
când Ministerul de Razboi emite Ordinul 567 către Direcţia Şcoli din
cadrul acestei structuri militare. Ordinul spunea că va fi ales un copil
de clasa I, orfan de război, din liceele militare, avănd cele mai bune
rezultate la învăţătură. La acea vreme, ţara noastră avea patru licee militare
- la Iaşi, Craiova, Chişinău şi la Mănăstirea Dealu ,
lângă Tărgovişte. Răspunsul vine după numai cinci zile, Directia Şcoli
arătând că s-au primit rapoarte asupra felului în care învăţau elevii din
clasa I, rezultând că Amilcar Săndulescu este cel mai bun elev din toate cele
patru licee militare.
Dar cine era cel ales pentru desemnarea Eroului Necunoscut al Romăniei?
Era Amilcar Săndulescu, născut în 1911, la 20 februarie, într-un sat
din judeţul Vâlcea – Mădulari de Beica .A fost al treilea copil în familia învăţătorului
Constantin Săndulescu. Mama celor trei fraţi se numea Maria. Tatăl a fost
înrolat, în 1916, în Regimentul 66 Infantierie Balş, luptând, pe rând, în mai multe zone
ale ţării, în Oltenia, Muntenia si Moldova. Amilcar a făcut primele două
clase la şcoala din satul natal, după care a fost înfiat de fratele
tatălui său, locotenent-colonelul Cicerone Teodorescu, şeful Statului
Major al Diviziei 11 Craiova. Băiatul va face urmatoarele două clase
la Şcoala de Aplicaţie din cadrul Şcolii Normale de Băieţi, pe care o va
absolvi, în 1922, cu media 9,98. Doi învăţători din această instituţie -
David şi Godeanu - spun despre Amilcar că ,,are
o inteligenţă şi o isteţime a minţii puţin obişnuite, o stăruinţă şi perseverenţă
în micile lui acţiuni de şcolar". Va susţine, în acelaşi
an, examenul de admitere la
Liceul ,,Dimitrie Sturdza" din Craiova, obţinând media
zece.
A
fost primul pe lista admişilor. Rezultatele lui la învăţătură sunt
admirabile în prima clasă de liceu - echivalentul primei clase de gimnaziu, de
azi - media obţinută fiind de 9,25. Era primul în clasa lui, iî primăvara
anului 1923, când a primit vestea că el va desemna Eroul Necunoscut al Romaniei. Era elevul uneia dintre cele mai prestigioase şcoli
militare ale României interbelice - Liceul ,,Dimitrie Sturdza"Craiova
- instituţie menită să formeze ofiţerii de carieră ai Armatei Regale-
liceu inaugurat de însuşi Carol I, în 1885.
În arhiva liceului , Valeria Balescu specialist
al Muzeului Militar Naţional, a găsit jurnalul personal al lui Amilcar care , transmite
peste timp emoţiile acelei zile de 14 mai 1923. ,,În sfârsit, sosi şi ora trei, ora divină, când trebuia ca eu să
aleg pe acela ce odinioară s-a jertfit pentru scumpa lui patrie. Când am
ajuns la biserică stăteam ca pe ghimpi, abia aşteptam momentul când să
intru, să văd cele zece sicrie. Când intru în biserică, văzui biserica
veche, care cu mult mai înainte îndurase atâtea şi atâtea gloanţe care o
ciuruiseră. Înăuntru erau înşirate, pe două rânduri, osemintele acelor
zece eroi care se jertfiseră pentru întregirea neamului. Ce mulţime mai
era!". Amilcar se vede el însuşi în ochii acelui copil şi descrie
momentul - ,,prin mulţimea aceea aşa
de mare era şi un copil orfan, îmbrăcat jerpelit, aşteptând momentul alegerii,
ca să vadă şi el unde să arunce flori, ca şi cum ar fi aruncat pe tatăl său".
Urmează slujba religioasă, preoţii
cântă ,,Veşnica pomenire",
iar apoi, dintr-o dată, se face linişte, şi afară, şi în biserică. Sosise deci momentul în care
copilul trebuia să aleagă Eroul României.
Să vedem în continuare descrierea
lui Amilcar - ,,o mare tăcere s-a făcut
în biserică. Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, şi,
emoţionându-mă, stăteam la îndoială, neştiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la sicriul al patrulea.
Îndemnat de conşiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela un mare fior
mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele - Acesta este tatăl meu".
Copilul povesteşte că imediat după aceea
a îngenuncheat în faţa sicriului ales de el. Atunci s-a gândit şi la
propriul lui tată. Şi a spus - ,,Doamne,
Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl
meu".
Dupa ce a ales Eroul Necunoscut în acea zi de 14 mai 1923, Amilcar Săndulescu a însoţit
cortegiul funerar cu celelalte nouă sicrie, drumul lor fiind spre înhumarea
de la Mărăşeşti. Copilul
a stat, în acest timp, alături de soţia ministrului de Război, în maşina
oficială. A urmat drumul spre Bucuresti, de data asta în trenul cu 13 vagoane,
în care a fost transportat sicriul cu rămăşiţele pamânteşti ale celui ales de
Amilcar. Trei vagoane au fost transformate în tot atâtea rampe. Pe cel din
mijloc era sicriul, iar pe celelalte două – numeroasele buchete sau
coroane. Amilcar a stat, în trenul spre Capitală, în vagonul destinat
familiei ministrului de Război. A fost invitat acasă la ministrul de Razboi, a
mâncat şi s-a jucat alături de copilul gazdei.
Mormântul
Ostaşului Necunoscut a fost inaugurat în 17 mai1923, în fața Palatului Artelor (care găzduia Muzeul Militar) din
Parcul Carol I din București. La
data inaugurării, a fost prezentă
familia regală, membrii guvernului, ai corpurilor legiuitoare și un numeros public.
În 28 iulie 1923, Amilcar şi colegii lui au mers în tabără la Techirghiol. Având
Doar
admira natura dezlănţuită. Pe urmă a vrut să se spele pe picioare de nisip,
depăşind însă limita, dincolo de pământ, spre talazuri. Dar un val mare s-a
năpustit asupra lui şi l-a doborât la pământ. Copilul era ameţit. Al doilea val
a venit însă imediat şi a tras plăpândul trup în larg. Totul s-a petrecut în
câteva secunde. Alţi copii care erau în apropiere au dat imediat alarma.Un elev
de clasa a şaptea, Florescu pe numele lui, a încercat să intre în valuri. Dar
cât pe ce să se înece şi el, fiind scos cu greu la mal de intervenţia colegilor,
cu ajutorul unei corzi. Câţiva marinari au sărit într-o barcă şi au încercat să ajungă la Amilcar. Marea însă
plesneşte barca şi o răstoarnă, ca şi cum n-ar fi vrut să dea drumul „prăzii”
pe care tocmai o dobândise. Colegul său Ianciu
spune că ,,de patru ori a văzut capul lui Amilcar ieşind deasupra apei, departe,
cu mâinile ridicate, ca şi cum ar fi implorat cerului scăparea. Apoi nu l-a mai
văzut’’. Abia târziu, spre seară, nemiloasele valuri au aruncat la mal
corpul neînsufleţit al copilulului. Ca şi cum natura luase numai ce-i trebuia,
sufletul..
* * *
Atât de multe informaţii - şi atât
de precise - greu să fi ieşit la suprafaţă fără munca de ani la rând a unui
documentarist de excepţie- Valeria Bălescu, muzeograf al Muzeului Militar
Naţional Regele Ferdinand I -
martoră, în 1991 a ceremonialului prin care rămăşiţele
pământeşti ale Eroului Necunoscut au
fost luate de la Mărăşeşti
şi aduse în acelaşi loc în care fuseseră înhumate în 1923, în Parcul Carol din
Bucureşti şi scenaristă a unui film documentar
intitulat ,,Eroul necunoscut,
legământ pentru totdeauna", dar şi a unei cărti - „Eroul necunoscut".
* * *
Ansamblul funerar din Parcul Carol a fost
executat in anul 1927, după planurile întocmite de sculptorul Emil Willy
Becker. În ziua de 28 octombrie 1934, lângă mormânt a fost ridicată şi sfinţită
o cruce din piatră, iar o candelă a fost aprinsă, spre a arde veşnic. Epitaful
care acoperă sicriul Ostaşului Necunoscut spune: ,,Aici doarme fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut, săvârşit din viaţă
în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul
României întregite. 1916-1919."
Autorităţile comuniste în noaptea de 22
decembrie 1958, au demontat în mare
taină sicriul Ostaşului Necunoscut şi
l-au dus în Mausoleul din Mărăşeşti. În ziua de 20 septembrie 1991, sicriul a
fost exhumat şi depus în interiorul Mausoleului, lângă sarcofagul generalului
Eremia Grigorescu, unde a stat vreme de o lună. Abia în ziua de 26 octombrie
1991, sicriul Ostaşului Necunoscut a
fost readus în Parcul Carol I, din Bucureşti. Pentru că în mausoleu se afla încă
trupul lui Petru Groza, sicriul Eroului
Necunoscut a fost aşezat într-un loc provizoriu, pe o alee a parcului. care
duce la Mausoleul
din Parcul Carol I.
În ziua de 25 noiembrie
Col.(r) Mihai Popa
Bibliografie
1) Grigore Radoslavescu,
Monumentele luptătorilor pentru credinţă şi neam, în ,,Lumina de Duminică”/28
octombrie 2007, pag.
2)Cristian Petru, Eroul
Necunoscut,mutat la locul lui, în www.9am.ro/15 noiembrie 2006;
3) Adrian Nicolae Petcu,Un
episod din istoria Mormăntului
Soldatului Necunoscut, în ziarul ,,Lumina”/2 iunie 2011;
4) Călin Hentea,Memoria cărţii
poştale/Povestea mormăntului Eroului
Necunoscut, în ,,Ziarul financiar” din20.02.2009;
5) Bălescu Valeria, Eroul
Necunoscut. Istorie trecută și
recentă, Editura Militară, București,
2005 ;
6) xxx Mormăntul Ostaşului
Necunoscut, în
scmdfiliala1ialomita.bblogspot.ro/26 mai 2014;
7) x x x ,,Acesta este tatăl
meu”.Copilul Eroului Necunoscut al Romăniei Mari, în
povestidangheorghe.blogspot.ro/2014-postat pe 23 ianuarie 2014;
8) x x x Mormăntul Ostaşului
Necunoscut,operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, în ro.wikipedia.org ;
9) Mircea Vulcănescu , O cruce pe
Mormăntul Eroului Necunoscut, în www.fgmanu.ro;
10) x x x Mormăntul Ostaşului
Necunoscut, în www.once.ro;
11)
Florian Bichir, Povestea Eroului Necunoscut, în www.crestinortodox.ro;
Comentarii
Trimiteți un comentariu