Treceți la conținutul principal

Ziua naţională a Sloveniei 25 iunie

Secţia de carte în limbi străine
Prezintă

Proiectul ,,Zilele naţionale ale ţărilor membre UE” ce are drept scop cunoaşterea şi promovarea culturii şi tradiţiilor din ţările Uniunii Europene.

Slovenia

Anul aderării la UE: 2004
Capitala: Ljubljana
Suprafaţa totală: 20 273 km²
Populaţia: 2 milioane
Moneda: face parte din zona euro din 2007 (€)
Spaţiul Schengen: face parte din spaţiul Schengen din 2007


Una dintre cele şase republici care au format Iugoslavia, Slovenia zilelor noastre a devenit independentă în 1991, odată cu destrămarea Iugoslaviei. Ţările cu care se învecinează sunt Italia, Austria, Ungaria şi Croaţia.
Slovenia se află la confluenţa a patru mari regiuni geografice europene: Munţii Alpi, Alpii Dinarici, Câmpia Panonică şi Marea Mediterană. Ţara este predominant muntoasă, slovenii fiind renumiţi pentru pasiunea lor pentru schi şi drumeţii. Drapelul naţional înfăţişează muntele Triglav, cel mai înalt munte din Slovenia – 2864 metri.
În trecut, Slovenia a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar. Capitala Ljubljana a fost fondată în epoca romană. Universitatea sa, cu peste 50 000 de studenţi, contribuie la bogata viaţă culturală a oraşului. Principalele activităţi industriale includ producţia de piese de schimb pentru autovehicule, producţia de dispozitive electronice şi aparatură electrică, de produse chimice, metalice şi textile, precum şi producţia de mobilă.
Punctele de atracţie turistică cele mai cunoscute includ peşterile de la Postojna, cu un decor spectaculos de stalactite şi stalagmite. Desenele de pe pereţi arată că primii turişti au vizitat peşterile în 1213.
Bucătăria slovenă este puternic influenţată de cea a ţărilor vecine. Astfel, Strudelşi Wiener schnitzel provin din Austria, risotto şi ravioli din Italia, iar gulaşul din Ungaria. Potica este o prăjitură tradiţională slovenă, preparată prin rularea unui strat de aluat acoperit cu nucă.

Printre personalităţile slovene se numără fizicianul Jožef Stefan, lingvistul Franc Miklošič şi arhitectul Jože Plečnik.

                                         


Comentarii