Treceți la conținutul principal

SHAKESPEARE 400 (2016 - Anul Shakespeare in Marea Britanie)

                                                                                  
A life’s work.   
A 400-year legacy.
A year of celebrations.                                                





      Shakespeare 400, un consorțiu alcătuit din organizații culturale și educaționale de top, coodonate de King’s College din Londra, pregătește de zor spectacole în aer liber în săli acoperite, activități culturale unicat, expoziții și evenimente neconvenționale pentru un an în care viața artistică din Marea Britanie se va învârti, încă o dată, în jurul planetei Shakespeare, o planetă în care încă rămân spații de explorat.
Patru secole de ipoteze, interpretări, speculații, patru secole de fascinație – așa s-ar putea sintetiza, pentru cititorul grăbit de azi, posteritatea lui William Shakespeare. Bardul, cum îi spun englezii, a scris despre toate, pentru toți. Continentele încă se învârtesc în jurul lui, creatorii de teatru sunt bântuiți de textele lui și de propriile spectacole shakespeariene, cele pe care le-au făcut și mai ales cele pe care încă nu le-au făcut, muzicienii se lasă încontinuu provocați, artiștii plastici caută chipuri, contururi, forme de… 400 de ani.

  


Totul s-a descoperit și totuși totul rămâne de descoperit despre universurile shakespeariene. Exegetica a depășit de mult dimensiunile unei biblioteci pe care s-o poată cuprinde mintea omenească, arta îl reinventează nonstop, teoriile conspirației curg gârlă. Punând la încercare limitele imaginației și limitele cunoașterii, Shakespeare, centrul canonului literar occidental, cum îl numea criticul literar american Harold Bloom în cunoscuta sa carte despre canonul european, ne-a descoperit pe noi toți înainte să-l descoperim noi pe el, cum spunea, cu alte cuvinte, criticul amintit. Și în acest spirit Marea Britanie promite Anul Shakespeare pentru 2016, la 400 de ani de la moartea dramaturgului.


  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …