Treceți la conținutul principal

Mănăstirea Cozia - imagini și date


Cunoscută ca una din cele mai vechi și complexe monumente istorice și de artă din România, Mănăstirea Cozia este situată pe malul drept al Oltului la 22 km de Râmnicu Vâlcea și 75 km de Sibiu. Este o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân, datând din anul 1388.Mănăstirea are hramul Sfânta Treime.


         Istoric

Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă.


Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân care se spunea:„...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă.”
Biserica a fost pictată la interior între anii 1390 - 1391.


Mircea cel Bătrân a avut mereu grijă de înzestrarea și înfrumusețarea mănăstirii. Astfel, el a întărit drepturilor de proprietate ale mănăstirii asupra mai multor sate și moșii. De asemeni i-a dat dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi țigani care erau folosiți atât la exploatarea sării, cât și la spălarea nisipurilor aurifere de pe râurile Olt și Lotru. Din 28 martie 1415 datează un alt hrisov al lui Mircea cel Bătrân, prin care dăruiește „Vama de la Genune” Mănăstirii Cozia.


Pisania bisericii mănăstirii Cozia conține următoarele:
„Întru slava sfintei și de viață făcătoarei Troițe s-au înălțat din temelie această sfântă biserică, de creștinul Domn al Țării Românești Io Mircea Voievod, la leat 6809 și lipsindu-se de podoaba ei cea dintâi pentru mulțimea anilor, am luat iară această înfrumusețare, precum se vede, de cei ce s-au îndurat, în zilele prea luminatului Domn Io Constantin B.B. Voievod, fiind mitropolit al Țării Românești chir Teodosie și ostenitoriu chir Antim episcopulu de Râmnic leat 7215 (1707), la iegumenia prea cuviosului chir Mihail”.

 

Istoricii au convenit însă asupra faptului că anul 6809 (1301) inscripționat în piatra acestei pisanii este eronat, corect fiind anul 6894 (1386), așa cum apare în pisania pictată în interiorul bisericii.
Sfântul lăcaș a mai primit și alte donații din partea diferiților voievozi care au urmat pe tronul Țării Românești. Astfel, până la 1500 sunt date un număr de 16 asemenea hrisoave prin care voievozii întăresc posesiunile Mănăstirii Cozia.


Mănăstirea a fost reparată și renovată de mai multe ori de-a lungul timpului de către voievozi ca Neagoe Basarab, Radu Paisie și Constantin Brâncoveanu. Astfel, în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care îi poartă și acum numele (s-a păstrat pe aceasta și un fragment de inscripție), iar în anul 1517 s-a refăcut pictura. Între anii 1706-1707 (pe vremea lui Constantin Brâncoveanu) a fost construit pridvorul bisericii, în bine-cunoscutul stil „brâncovenesc”. De asemenea, au fost adăugat chiliile cu ceardacuri și s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul) din fața bisericii.




  

În secolul al XIX-lea, clădirile mănăstirii au fost refăcute de domnitorii Țării Românești Gheorghe Bibescu (1843-1848) și Barbu Ştirbei (1849-1856); tot atunci s-au construit și două pavilioane, dintre care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reședință domnească de vară.


 

Mănăstirea Cozia a fost și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448, se atestă că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, dregător în timpul marelui voievod Mircea cel Bătrân, care trecuse la viața monahală cu numele Filotei, a compus versuri și imne religioase pentru Mănăstirea Cozia. Mardarie Cozianul a alcătuit la 1696 lexiconul slavo-român necesar școlii. Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 și Arhimandritul Ghenadie, care spunea că a venit la Cozia „din mică copilărie, unde am învățat și carte”.

În „Cerdacul lui Mircea”, aflat în corpul de chilii dinspre Olt, Grigore Alexandrescu a scris în vara anului 1842 cunoscuta poezie Umbra lui Mircea la Cozia, una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română.



Între anii 1927-1930, biserica cea mare a mănăstirii (cu hramul „Sfânta Treime”) a fost învelită cu tablă. Sfântul lăcaș a fost restaurat în întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile și cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat și după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă, prin strădaniile Episcopiei Râmnicului și ale starețului de atunci, Gamaliil Vaida.







Comentarii

  1. Va felicit pentru articolele​ interesante​ pe care le postați!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da le am pe toate mai puti una aceea cu Cozia dar sunt foarte multe variante pentru ca la vremea aceea apele minerale care au castigat aur la Viena in 1873 au facut ca locul sa fie foarte agtrctiv nu numai pentru cura dar si pentru constructii de vile personale = bucurestenii practic mutandu-se aici,,,, Nu exista insa cu certitudine fotografia pe care o am in carte cu inaugurarea in variante multe si am descoperit ca printre invitati a fost si Ionel Bratianu!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cum se sărbătorește Crăciunul pe Glob - azi Finlanda

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun în lume – Finlanda        Crăciunul este în Finlanda cea mai mare sărbătoare a anului.     Brazii sunt împodobiţi în dimineaţa de ajun. Pe lângă decoraţiunile obişnuite, se mai agaţă în brad şi fructe, dulciuri, steaguri naţionale din hârtie, lumânări. În dimineaţa de ajun se pun în curte un snop de grâne şi diferite seminţe, pentru a fi mâncate de păsări. E semn de recolte bogate şi unii ţărani finlandezi nici nu se aşează la masa de Crăciun până când nu sunt siguri că păsările au mâncat.      După¬amiaza, finlandezii se duc la saună şi apoi întreaga familie se adună în jurul mesei şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun. Cina festivă este compusă, de obicei, din cod fiert, bine condimentat, cu sos şi garnitură de cartofi natur, friptură de porc, de pui, legume fierte, prăjituri şi fructe. După masă, toată lumea merge la mormintele rudelor.        Potrivit tradiţiei finlandeze, Sfântul Toma este cel care aduce Crăciunul, la 21 dece

Cum se sărbătorește Crăciunul pe Glob - azi Brazilia

 Multe tradiții braziliene de Crăciun provin din Portugalia (Brazilia a fost timp de mulți ani sub dominație portugheză). Scena nașterii domnului, cunoscută sub numele de Presepio , este foarte populară și este prezentă în biserici și  în case pe tot parcursul lunii  decembrie. Colindele de Crăciun precum Os Pastores (Păstorii) , la fel ca piesele din Mexic, sunt de asemenea foarte populare. În versiunile braziliene ale piesei, există, în mod tradițional, o ciobăniță și o femeie care încearcă să fure copilul Isus! Cei mai mulți oameni, în special catolicii, merg la o slujbă  la miezul nopții Missa do Gallo ,care se termină, în mod normal, aproximativ la ora unu noaptea. Missa do Gallo este urmată, adesea, de focuri de artificii. În Brazilia, Moș Crăciun se numește Noel Papai & Bom Velhinho (Good Old Man). Multe obiceiuri de Crăciun sunt similare cu cele din SUA sau Marea Britanie, chiar dacă este vară și foarte cald in timpul  Crăciunului în Brazilia iar mulți

În tranșee: viața cotidiană pe front (imagini din Primul Război Mondial)

       Ofițeri români - Răcoasa 1917      Luptele din vara anului 1917 s-au dat în principal în   așa numitul triunghi al morții, format din spațiul cuprins între zonele Mărăști, Mărășești și Oituz într-un areal geografic oscilând între zone de deal și câmpie. Un relief care nu s-a arătat a   fi problematic în mod special   pentru forțele beligerante. Mult mai dificilă s-a dovedit a fi însă clima. Literatura memorialistică a consemnat în majoritatea lucrărilor foștilor combatanți   atât omniprezenta arșiță năucitoare, cât și muștele și setea care-i chinuie pe cei aproape un milion de soldați care se luptă de ambele părți. Cea mai bună dovadă în acest sens este furnizată de povestea unui atac celebru al armatei române, atacul Regimentului 32 Mircea unde, toropiți de căldură, soldații au renunțat la vestimentație, luptând în cămăși.  Soldați români în transee la Răcoasa 1917  Soldați români se odihnesc -Varnița 1917  Tranșeu Carpinis 1917         În ca