Treceți la conținutul principal

Gravurile lui Lancelot - Vâlcea la 1860 (partea I - De la Argeș la Cozia)

  Dieudonne Auguste Lancelot face parte din pleiada de artişti francezi din secolele XVIII – XIX care a lăsat desene, schiţe, acuarele ca părţi ale unor albume de călătorie documentând Răsăritul exotic. Lucrările lui fac parte din patrimoniul european de sorginte preromantică şi romantică. Ajunge înainte de anul 1860 în ţinuturile româneşti însoţindu-l pe istoricul francez Durrnny preocupat de războiul Crimeei. Artistul descrie şi vizualizează realităţi româneşti în relatarea sa De Paris a Bucarest, publicată în „Tour de Monde", apărut în 1865 la Paris.
   Profitând de invitaţia prinţului Brâncoveanu, care s-a dovedit a fi mare filantrop, ctitor şi reparator de biserici, Lancelot porneşte spre Oltenia.Deşi bogat în peripeţii, drumul de la Curtea de Argeș spre Cozia, prin Jiblea îl impresionează.
Masa lui Traian

   Natură tării noastre îl încânta şi, că să o explice, are expresii din care se vede că a priceput-o cu adevărat: «Ceea ce da mai ales un caracter sublim peisajelor din acest ţinut şi la această altitudine, e faptul că nimic nu te distrage de la contemplarea naturii. . . . Pe tot întinsul ţării desfăşurat înaintea noastră, cât ochiul poate vedea şi urechea auzi, nici un sgomot, nici o formă, nu amintesc civilizaţia şi pe omul de acum».


Sosirea la Cozia

   Inteligent, tânăr, educat, tânărul francez  s-a dovedit foarte interesat de tot ce vede,relatând  într-un stil curgător, bogat în imagini, uneori cu multă simpatie toate evenimentele trăite
   Suntem alături de el tot timpul călătoriei, ne minunăm de claritatea viziunii sale, asistăm la scene cormice, la întâmplări neplăcute, dar primite cu bonomie şi humor, şi la tot pasul trebuie sá mărturisim că, ceea ce ni se prezintă este cu adevărat românesc.


Mănăstirea Cozia

  Mănăstirea mândră are de o mină inospitalieră.La zgomotul răului totdeauna mănios, la singurätatea şi sălbăticia peisajului de munte, se adaugă aceastä notă sinistră pentru a marl. neplăcerea călătorilor, relatează Lancelot.
 
Mănăstirea Cozia (interior)

    După o scurtă vizită la masă lui Traian,acompaniat de un călugăr «mândru de naţionalitatea sa şi posedând un respect admirabil al tradiţiilor , povestind cu multe digresiuni istorice şi cu citate de la Dosoftei, mitropolitul Moldovei», Lancelot porneşte spre Râmnic. Cu această ocazie ne vorbeşte de aurul şi de sarea din munţii noştri și de măreția acestora. 


Intrarea în Râmnicu Vâlcea

Sursa - Tour de Monde,1865

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Râmnicul de odinioară - Piața

"Umorul, gluma, ironia, plăcerea de a lua pe alţii în deriziune sînt trăsături recunoscute poporului român. La piaţă, aceste trăsături ies la iveală cu o bucurie crudă, cu o dezlănţuită poftă şi fervoare. Îmi amintesc de piaţa oraşului de odinioară, pe care o străbăteam în lung şi în lat de cîte ori mă trimiteau părinţii după cumpărături. Atracţia ei asupra mea era incontestabilă. În piaţă timpul dispărea, fiind înlocuit cu animaţia, cu forfota necontenită, cu febrilitatea oamenilor. Comportamentul individului e altul în piaţă decît aiurea, pe stradă sau într-o grădină publică.
Piaţă la Râmnicu Vâlcea -Amedeo Preziosi, 29 June 1869
E inutil şi aproape indecent să amintesc de bogăţia şi ieftinătatea pieţii de altădată, ce aparţine parcă unei epoci fabuloase, preistorice. De altminteri, mi-am propus să scriu îndeosebi despre mentalitatea oamenilor de odinioară; aceştia se întîlneau în piaţă nu numai ca să cumpere de-ale mîncării, dar şi să converseze, să facă pronosticuri asupr…

Cum se sărbătorește Crăciunul pe Glob - azi Brazilia

Multe tradiții braziliene de Crăciun provin din Portugalia (Brazilia a fost timp de mulți ani sub dominație portugheză). Scena nașterii domnului, cunoscută sub numele de Presepio, este foarte populară și este prezentă în biserici și  în case pe tot parcursul lunii  decembrie. Colindele de Crăciun precum Os Pastores (Păstorii), la fel ca piesele din Mexic, sunt de asemenea foarte populare. În versiunile braziliene ale piesei, există, în mod tradițional, o ciobăniță și o femeie care încearcă să fure copilul Isus!

Cei mai mulți oameni, în special catolicii, merg la o slujbă  la miezul nopții Missa do Gallo ,care se termină, în mod normal, aproximativ la ora unu noaptea. Missa do Gallo este urmată, adesea, de focuri de artificii. În Brazilia, Moș Crăciun se numește Noel Papai & Bom Velhinho (Good Old Man). Multe obiceiuri de Crăciun sunt similare cu cele din SUA sau Marea Britanie, chiar dacă este vară și foarte cald in timpul  Crăciunului în Brazilia iar mulți oamenii merg la plajă.



Cel…