Treceți la conținutul principal

Ce s-a întâmplat astăzi? - S-a născut Lucian Pintilie

   S-a născut la 9 noiembrie 1933, în Tarutina, Basarabia de Sud, azi în Ucraina, și-a absolvit IATC-ul, punând în scenă, ca lucrare de diplomă, piesa „Amphitrion” de Plaut. Din 1958, începe să monteze pe diferite scene bucureștene, în special la Teatrul Bulandara, o serie de spectacole de excepție: „Copiii soarelui”, „Cezar și Cleopatra”, „Livada cu vișini”, „D’ale carnavalului”, cu acesta din urmă făcându-se cunoscut în mediile teatrale internaționale.

    În 1964, debutează în cinematografie ca asistent de regie al lui Victor Iliu la Comoara din vadul vechi, urmând ca, în 1965, să regizeze primul său film Duminică la oara 6, film care obține premii la Festivalul de la Mamaia, Mar del Plata și Acapulco. Urmează apoi, în primăvara lui 1969, capodopera sa și a cinematografiei românești: Reconstituirea. S-a scris și s-a dezbătut enorm pe marginea acstui film, mai ales că a fost retras de pe ecrane la câteva săptămâni de la premieră.
     În 1972, montează pe scena Teatrului Bulandra „Revizorul” de Gogol, piesă care, iarăși, este interzisă după numai trei spectacole. Atunci i se face propunerea de a lucra în străinătate. Astfel, în 1973, realizează pentru Televiziunea Iugoslavă Salonul nr. 6, film distins la Cannes, în 1978, cu Premiul Oficiului Catolic Internațional. Stabilit la Paris, între 1974 și 1990, Pintilie montează pe marile scene ale lumii o serie de spectacole excepționale de teatru și operă, care-i aduc o incredibilă faimă internațională.

    Revine în țară la începutul anului 1980 pentru D’ale carnavalului, devenit mai apoi De ce trag clopotele, Mitică?, numai că filmul este sabotat și oprit încă înainte de a apărea pe marile ecrane. Este scos din Arhiva Națională de Filme, la sfârșitul anului 1990, și are un succes fulminant. Regizorul însuși revine în țară, după 1990, și devine directorul Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii.



    Regizează apoi filmele Balanța (1992), O vară de neuitat (1994), Prea târziu (1995), Terminus paradis (1998), bine primite de critică și public la festivalurile de la Cannes și Veneția. Urmează peliculele După-amiaza unui torționar (2001), Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) și Tertium non datur (2006). A publicat volumele „Patru scenarii”, „Bric-a-brac”, „Pompa cu morfină”, „Capul de zimbru” și-a fost distins cu Premiul Gopo pentru întreaga operă (2007), singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …