Treceți la conținutul principal

170 de ani de la prima intonare a Imnului Naţional al României la Râmnicu Vâlcea (29 iulie 1848, în parcul Zăvoi)

       

       
     Anul acesta se împlinesc 170 de ani de când Andrei Mureşanu a reuşit să găsească cuvintele potrivite pentru poemul „Deşteaptă-te, române!“, denumit în timpul Revoluţiei din 1848 „Un răsunet“. Românii au intonat imnul naţional actual şi la Revoluţia din 1989.  De 28 de ani, însă, se cântă negreşit pe 1 decembrie, de Ziua Naţională a Românie, devenind imnul naţional al României din 1990.
    Paternitatea cântecelor revoluţionare a stat totdeauna sub semnul întrebărilor , autorii versurilor şi mai ales ai muzicii încercând să-şi ascundă identitatea din motive de siguranţă în faţa opresiunii forţelor conducătoare şi, uneori chiar din modestie şi solidaritate cu masele angajate în luptă. Ceva mai mult: când melodia a început să circule într-o notaţie ,,cifrată”, s-a apelat la compozitori din lumea psalţilor, ce vehiculau o semiografie cunoscută doar de specialişti. Acesta a fost climatul în care s-a născut şi imnul ,,Deşteaptă-te române !” în timpul Revoluţiei de la 1848.



„Răsunetul” lui Andrei Mureşan

       Întors de la Adunarea de pe câmpia Libertăţii din Blaj din 3/15 mai 1848, unde voinţa ştergerii iobăgiei, dorinţa de libertate şi unitate naţională au fost susţinute cu tărie., Andrei Mureşanu - conform mărturiei soţiei sale -,, s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu după ce se făcuse ziuă,plimbându-se din când în când prin odaie şi citind ceea ce scrisese”. Erau strofe din poezia ,,RĂSUNETUL”.
       ,,Sosind furiosul an 1848, poetul Andrei Mureşanu căuta o melodie după care să compună pentru acest an un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru o petrecere de seamă. Îndrăgit de toţi intelectualii români şi mai ales de tineretul braşovean, Gheorghe Ucenescu, un tânăr cântăreţ de mare talent, posesor al unui vast repertoriu de melodii laice şi religioase, a cântat multe cântece de probă printre care şi ,,Deşteaptă-te române!” . Deci, pe o melodie veche a lui Anton Pann s-au adaptat versurile lui Andrei Mureşanu.




Prima apariţie publică

      Textul a apărut pentru prima dată în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură” nr. 25 din 21 iunie 1848, după prima parte a Proclamaţiei de la Islaz.Titlul iniţial a fost ,,RĂSUNET” iar alfabetul utilizat este cel chirilic, specific perioadei respective.
        Răspândită şi pe foi volante, poezia a fost cunoscută în scurtă vreme în toată Transilvania şi apoi şi în celelalte provincii româneşti. ,,Răsunetul” va deveni ,,Deşteaptă-te române!” îndată ce i se va găsi o melodie adecvată şi va fi repede un imn popular.



Anton Pann este considerat autorul muzicii imnului

      Anul 1848 îl gaseşte pe Anton Pann la Râmnicu Vâlcea. Părăsise Bucureştii din pricina molimei de holeră. La 11 iunie izbucneste ca o uriasa flacara – Revolutia - care se intinde în intreaga ţară. Gheorghe Dem Theodorescu scrie în legatură cu acest eveniment că „Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naţionale şi canta triumful revoluţiunii printr-un imn, de care s-a vorbit in organele de publicitate ale epocii”.



        Este vorba de un document Nr. 1184 din 30 iulie 1848 si publicat in „Monitorul Roman” Nr. 14 din 26 august 1848, inserat în colecţia „Anul 1848 în Principatele Romane”, în care, la 30 iulie 1848, comisarul de propaganda al districtului Vâlcea, Dumitru Zaganescu, fratele capitanului de pompieri Pavel Zaganescu, eroul bătaliei din Dealul Spirii, raporta Ministrului Treburilor din Launtrul Tarii Romanesti, cadrul în care fusese sarbatorită revoluţia în oraşul Râmnicu-Vâlcea şi care menţionează şi participarea lui Anton Pann:

     „Eri, Joi, la 29 ale curgătoarei luni, după oarecare încetare a boalei holerei, adunându-ne cu toţi cetăţenii Râmnicului Vâlcei şi chorul bisericesc într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în faţa cetăţii, precum şi d. Admi¬nistrator cu toţi funcţionarii şi garda naţională înarmată, purtând şease stindarde tricolore, scrise pe dânsele devisa naţiei şi numele districtului, garda naţională având în numărul ei şi o trupă de Austriani, locuitori într-această cetate şi subscrisă de bună voe, au format un cortegiu foarte frumos.


     În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul magistrat o tribună îm¬ploiată cu ramuri verdzi de arbori şi un arc de triumf împletit cu flori şi cu sfânta cruce deasupra, unde, începându-se sfânta ţeremonie de către miniştri ceresci, s-au citit cele 21 pun¬cturi din Constituţie, apoi suindu-ne pe tribună, am ţinut un discurs de o oră cu cele mai vii expresii asupra sfinte¬lor drepturi naţionale, aşa încât tot cetăţeanul de orice religie mi-a răspuns prin mii de aclamaţii: să trăiască Constituţia, să trăiască poporul Român şi Guvernul provizoriu, rostind cu plăcere fiecare cetăţean şi jurământul pentru sprijinirea Constituţiei, iar gar¬da naţională la cuvântul: să trăiască Constituţia ş.c.l. a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare.

     În acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profe¬sor de musică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcă¬tuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton naţional, plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor. De aici ne-am în¬tors în cetate cu musica vocală, cântând până la locuinţa domnului Administra¬tor, unde mai strigând încă de trei ori: să trăiască poporul Român, Constituţia şi Guvernul, s-au împrăştiat prin cetate. Astfel Domnule Ministru, s-a serbat sacra dzi de 11 iunie, care va rămâne neştearsă din analele şi inimile României. Salutare şi frăţie.
               Comisar extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu.”

         Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetății”, adica actualul parc Zăvoi, prilej cu care s-a depus jurământul pe Constituție, s-au sfințit steagurile revoluției şi s-a cântat „pentru prima dată în Ţara Româneasca”, Într-un cadru oficial, după afirmaţia lui Vasile Roman, viitorul Imn de stat al României, Deşteaptă-te, romane!.


       Vorbind despre poetul Andrei Muresanu si despre poezia „Un rasunet” (Desteapta-te, romane!), George Calinescu numeste aceasta poezie „Marseilleza romana”, iar pe Anton Pann il considera „acel Rouget de Lisle roman”, comparându-l cu Claude Joseph Rouget de Lisle (1760-1836), ofiterul francez care a compus Marseilleza, imnul Revoluției franceze de la 1789.
     Ziua Imnului Național – “Deșteaptă-te, române!”, este sărbătorită, anual, începând din 1998, ca urmare a unei hotărâri a Senatului României, din 18 mai 1998.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …