Treceți la conținutul principal

Povestea participării României la primului turneu final – Uruguay 1930 (imagini inedite)


Povestea participării României la primului turneu final – Uruguay 1930  (imagini inedite)

        Ideea unui Campionat Mondial de fotbal părea doar un vis îndepărtat. În 1900, sportul cu balonul rotund ajungea la Jocurile Olimpice. Patru ani mai târziu se înfiinţa Federaţia Internaţională de Fotbal. Drumul încă era lung, dar visul exista. Abia în 1921, când Jules Rimet devine al treilea preşedinte FIFA, începea să se contureze planul. După Congresul din 1928, Campionatul Mondial devenea realitate, iar Uruguay urma să fie punctul de pornire al celei mai importante competiţii din istoria fotbalului. 



Lungul drum spre Uruguay
        Echipa naţională a României avea doar opt ani de experienţă în spate, dar chiar şi în aceste condiţii a mers la Campionatul Mondial din 1930. Lupta a fost un grea. Erau puţini cei care credeau în visul lui Jules Rimet. Cehoslovacia, Ungaria sau Austria, etaloane pentru noi, au refuzat invitaţia.
        Erau anii romantici ai fotbalului, când jucătorii aveau locuri de muncă, iar un voiaj atât de lung era exclus. Octav Luchide, secretar general al FRFA, a fost omul care a făcut tot ceea ce i-a stat în putere să-i ducă pe tricolori în Uruguay.
        Cea mai grea luptă a fost cu patronii care nu-şi lăsau angajaţii-fotbalişti să plece. Puterea de convingere a lui Luchide, plus intervenţia magistrală a viitorului Rege, Carol al II-lea, a făcut ca România să ajungă în Uruguay.  
  
   

Cei 15 tricolori care au traversat Atlanticul     

Ştefan Barbu (Gloria Arad), Rudolf Buger (Chinezul Timişoara), Iosif Czako (Banatul Timişoara), Adalbert Deşu (U.D. Reşiţa), Alfred Eisenbeisser (Dragoş Vodă Cernăuţi), Nicolae Covaci (Banatul Timişoara), Ion Lăpuşneanu (Sportul Studenţesc), Ladislau Raffinsky (Juventus Bucureşti), Corneliu Robe (Olympia Bucureşti), Constantin Stanciu (Venus Bucureşti), Adalbert Steiner (Chinezul Timişoara), Ilie Subăşeanu (Olympia Bucureşti), Emerich Vogl (Juventus Bucureşti), Rudolf Wetzer (Juventus Bucureşti) şi Samuel Zauber (Maccabi Bucureşti). Antrenor: Costel Rădulescu




O victorie şi 3 goluri marcate

        Selecţionata noastră, antrenată de dr. Constantin Rădulescu, a disputat doar două jocuri în Uruguay, contra Peru şi echipei gazdă. În primul joc din grupa a treia, românii au învins cu 3-1 selecţionata Perului. Autorii golurilor: Adalbert Deşu, Ştefan Barbu şi Constantin Stanciu. La partidă au asistat doar 2000 de spectatori, cea mai slabă asistenţă înregistrată în istoria întrecerii.

      Partida de debut a României a mai consemnat o premieră: peruanul Plácido Galindo a fost primul jucător eliminat la un campionat mondial. În al doilea şi ultimul meci din grupă, gazdele din Uruguay au administrat României o înfrîngere seacă, 4-0.
      "Tricolorii" au încheiat turneul pe poziţia a opta din 13 echipe participante.
     Pentru primul marcator român la un Campionat Mondial, Adalbert Deşu, golul cu Peru a însemnat şi ultima reuşită la echipa naţională, fotbalistul retrăgîndu-se în 1933, la vîrsta de 24 de ani, bolnav fiind de pneumonie, pentru ca peste numai patru ani să înceteze din viaţă din cauza maladiei.

        14 iulie 1930, grupa C, România - Peru 3-1 (1-0) (1 Deşu, 85 Barbu, 85 Stanciu / 75 Souza Ferreira)
stadion: Estadio Pocitos, Montevideo, 2000 spectatori, arbitru: Alberto Warnken (Chile)

România: Ion Lăpuşneanu - Adalbert Steiner, Rudolf Burger - Ladislau Raffinski, Emerich Vogl, Alfred Eisenbeisser - Nicolae Kovacs, Adalbert Deşu, Rudolf Wetzer, Constantin Stanciu, Ştefan Barbu. Antrenor: Constantin Rădulescu.

Echipa naționala a României

Portarul Lăpușneanu prinde balonul


 Gol Rpmânia

        21 iulie 1930, grupa C, Uruguay - România 4-0 (4-0) (7 Dorado, 26 Scarone, 31 Anselmo, 35 Cea)
stadion: Estadio Centenario, Montevideo, 80.000 spectatori, arbitru: Almeida Rêgo (Brazilia)

România: Ion Lăpuşneanu - Iosif Czako, Rudolf Burger - Corneliu Robe, Emerich Vogl, Alfred Eisenbeisser - Nicolae Kovacs, Adalbert Deşu, Rudolf Wetzer, Ladislau Raffinski, Ştefan Barbu. Antrenor: Constantin Rădulescu.





Clasament grupa 3

Loc   Echipă       Meciuri      Victorii       Egaluri       Înfrîngeri   GM    GP                                                                      Golaveraj   Puncte

1      Uruguay       2          2         0      0      5      0      +5        4
2      România       2         1          0     1      3      5      -2         2
3      Peru            2          0          0     2      1      4      -3         0

Zeiţa de Aur

        Între 1930 şi 1970, fiecare echipă care a câştigat Campionatul Mondial a pus mâna pe trofeul „Zeiţa de Aur”. Cupa era înaltă de aproape 35 de centimentri şi era turnată din argint placat cu aur. Trofeul o reprezenta pe Nike, zeiţa victoriei în mitologia greacă. La primele trei ediţii, cupa a fost numită „Victoria”, însă a primit rapid renumele de „Zeiţa de Aur”. Abia în 1950, la ediţia din Brazilia, trofeul a primit numele de „Cupa Jules Rimet”.




5 curiozităţi de la ediţia din 1930

    – Lipsa arbitrilor s-a resimţit din plin în momentul în care echipele naţionale au ajuns în Uruguay. Astfel, Constantin Rădulescu şi Ulises Saucedo, selecţionerii României şi Boliviei, au participat la turneul final şi din calitatea de arbitri. Antrenorul român a fost tuşier la două meciuri de la ediţia din 1930.



       – FIFA nu permitea încă schimbările de jucători, iar câteva meciuri de la ediţia din Uruguay au fost afectate de acest lucru. Cel mai elocvent exemplu a fost partida Franţa – Mexic 4-1. Alex Thepot, portarul „Les Blues”, a fost accidentat de unul dintre atacanţii mexicani şi nu a mai putut continua. În locul său a fost introdus unul dintre jucătorii de câmp, iar Franţa a fost nevoită să joace în zece oameni timp de 64 de minute.
      – Finala Campionatului Mondial a început cu o controversă. Reprezentanţii ambelor echipe doreau ca meciul să se joace cu o altă minge. Gazdele preferau balonul „T-Model”, în timp ce argentinienii îşi doreau modelul „Tiento”. John Langenus a propus o înţelegere acceptată de oficialii celor două selecţionate. În prima repriză să se joace cu „Tiento” şi în a doua cu „T-Model”. Argentina a condus la pauză, dar a pierdut trofeul în a doua repriză.


Uruguay câștigătoarea primului turneu

    – Ediţia din 1930 este singura care s-a disputat într-un singur oraş. Montevideo a fost gazda Campionatului Mondial, meciurile disputându-se pe Estadio Centenario, Estadio Parque Central şi Estadio Pocitos. Ultima arenă nu mai există în prezent, fiind demolată în 1940.



     – Chiar dacă nu existau cartonaşe galbene sau roşii, în 1930 s-a consemnat şi prima eliminare a unui jucător la Campionatul Mondial. Placido Galindo a fost eliminat de pe teren în minutul 70 al meciului România – Peru 3-1. Mijlocaşul peruanilor îşi lovise adversarii în repetate rânduri, iar Alberto Warnken a decis să-i dea o lecţie. Colegii lui nu i-au permis arbitrului să-şi pună în aplicare decizia, însă intervenţia tuşierului  i-a făcut să dea înapoi. Galindo a fost singurul fotbalist eliminat la ediţia din 1930.



8 goluri a înscris Guillermo Stabile (Argentina), primul jucător care a primit „Gheata de Aur” la un Campionat Mondial.

590.549 de specatori au asistat în total la cele 18 meciuri jucate la ediţia din 1930


Video document






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …