O prezentare video inedită a lui Emil Cioran

Emil Cioran, supranumit "filosoful disperării", ar fi împlinit vârsta de 108 de ani pe 8 aprilie.Acest "stilist al disperării", care obişnuia să spună că preferă "să moară decât să se întindă şi să caşte", a alcătuit un sistem filosofic marcat de mult umor negru.

Născut în satul Răşinari din Transilvania, acest fiu de preot ortodox a trăit până la vârsta de 26 de ani în România, unde şi-a publicat primele cărţi  "Pe culmile disperării", la vârsta de 22 de ani, şi "Lacrimi şi sfinţi", un volum filozofic care a provocat un imens scandal în ţara lui natală.

Pe atunci, tânărul Cioran s-a lăsat cuprins de febra naţionalismului, simpatizând mai întâi cu hitlerismul, iar apoi cu Garda de Fier, mişcarea fascistă apărută în România. A fost "o greşeală", potrivit propriilor cuvinte, pe care a renegat-o ulterior, dar care a stat la baza operelor sale din viitor. "Mi-am urât ţara, i-am urât pe toţi oamenii şi tot universul. Îmi rămânea doar să mă urăsc pe mine: ceea ce am şi făcut, odată cu revenirea disperării", scria el.

După ce haosul s-a instalat în ţara lui, Cioran a părăsit România în 1937, graţie unei burse de studii, iar apoi s-a stabilit definitiv în Franţa.

După ce operele sale au fost interzise de regimul comunist din România, Cioran a renunţat la limba lui maternă în 1947 şi a decis să scrie doar în franceză, într-o limbă cizelată, în care gustul său pentru aforism se aliază cu un anumit lirism. "Stilul, care m-a interesat atât de mult, l-am adoptat pentru că am văzut în el o sfidare a neantului", scria Emil Cioran în renumitele sale "Caiete".

Deşi a trăit în Franţa până la moarte, nu a cerut niciodată cetăţenia franceză.

Apropiată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Henri Michaux şi Fernando Savater, filosofia sa a fost inspirată de Friedrich Nietzsche, Arthur Schopenhauer şi Søren Kierkegaard.

Titlurile cărţilor scrise de acest autor suferind de insomnie cronică anunţă de fapt "culoarea" operei sale, o evidentă nuanţă de negru, străbătută de luciditate: "Précis de décomposition" (Tratat de descompunere), publicată în 1949, "Syllogismes de l'amertume" (Silogismele amărăciunii), "De l'inconvénient d'être né" (Despre neajunsul de a te fi născut) şi "La tentation d'exister" (Ispita de a exista). Ultimul său roman, intitulat "Aveux et anathèmes", a fost publicat în 1987.

Moare la Paris, în data de 20 iunie 1995.

 O prezentare video inedită a lui Emil Cioran