Tennessee Williams (n. 26 martie 1911 – d. 25 februarie 1983)

         

          Dramaturgul Tennessee Williams, pe numele său adevărat Thomas Lanier Williams, s-a născut la 26 martie 1911, la Columbus, în statul Mississippi, dar pe când avea 12 ani, familia s-a stabilit la St. Louis (Missouri).

            Williams a avut o copilărie fericită pe meleagurile natale, dar lucrurile s-au schimbat atunci când s-a mutat, căci spiritul său liber s-a trezit dintr-o dată îngrădit în noua locuinţă. Prin urmare, singurul său refugiu l-a constituit literatura şi, încă de la o vârstă fragedă, a început să scrie. 

            Tennessee Williams a fost crescut îndeosebi de mamă, căci tatăl, ce lucra ca şi comis-voiajor, nu se implica prea mult în viaţa familială. De altfel, părinţii nu au avut un mariaj bun, iar acest lucru făcea atmosfera din casă şi mai apăsătoare. Însuşi dramaturgul avea să declare mai târziu că "era pur şi simplu un mariaj nepotrivit", potrivit site-ului biography.com. Problemele acestea familiale au servit, însă, ca sursă de inspiraţie pentru piesele ulterioare, mama sa devenind model pentru personajul Amanda Wingfield din ''Menajeria de sticlă'' (The Glass Menagerie), iar tatăl pentru agresivul Big Daddy din ''Pisica pe acoperişul fierbinte'' (Cat on a Hot Tin Roof).

            În 1929, a început să studieze jurnalismul la Universitatea din Missouri, dar tatăl l-a retras de acolo, după ce a aflat că iubita fiului studiază la aceeaşi universitate. Profund deprimat, Williams acceptă să se angajeze la o fabrică de încălţăminte, la insistenţele tatălui. Tânărul dramaturg ajunsese să-şi deteste locul de muncă şi, din nou, s-a închis în el, dedicându-se scrisului după orele de muncă. În scurt timp, însă, a suferit o depresie severă şi a plecat la Memphis pentru recuperare. 

            Şi-a continuat studiile la Universitatea Washington din St. Louis, iar în 1938, şi-a luat licenţa la Universitatea din Iowa. Anul următor s-a mutat la New Orleans, unde şi-a schimbat numele în Tennessee, potrivit site-ului imdb.com. Aici, cel care fusese un tânăr introvertit şi retras a început să descopere viaţa palpitantă a oraşului, ceea ce l-a inspirat în piesele ulterioare, cea mai reprezentativă fiind ''Un tramvai numit dorinţă'' (A Streetcar Named Desire). S-a dovedit a fi un dramaturg prolific, ceea ce a facilitat găsirea unui agent, pe Audrey Wood, cu care a legat o frumoasă prietenie. 

            În 1940, a debutat, la Boston, piesa "Bătălia îngerilor", considerată nereuşită, dar Williams a rescris-o şi a prezentat-o sub un nume nou, "Orfeu în infern", ulterior ecranizată, cu Marlon Brando şi Anna Magnani în rolurile principale. După ce a lucrat o perioadă ca scenarist la Hollywood, a revenit pe Broadway, în 1945, cu piesa "Menajeria de sticlă", care a îndreptat atenţia criticii literare asupra dramaturgului. Piesa recreează atmosfera sufocantă dintr-o familie mic-burgheză, ale cărei vise de fericire sunt brutal contrazise de realitate. Doi ani mai târziu, are loc premiera unei noi piese a lui Williams, "Un tramvai numit dorinţă", care depăşeşte succesul "Menajeriei de sticlă". "Un tramvai numit dorinţă" i-a adus dramaturgului primul premiu Pulitzer din carieră, în anul 1948.

            În 1955, a avut premiera o nouă piesă de un succes răsunător, "Pisica pe acoperişul fierbinte", lucrare în care scriitorul explorează adevărata lume ascunsă din spatele celei aparente. Pentru aceasta, Tennessee Williams a fost distins cu cel de-al doilea premiu Pulitzer din carieră (1955). În 1959, a publicat "Dulcea pasăre a tinereţii", un amestec de poezie dureroasă, violenţă şi cruzime de coşmar, iar în 1962, a fost prezentată în premieră drama "Noaptea iguanei", a cărei acţiune prezintă, alegoric, strădaniile zadarnice ale unor personaje de a-şi dobândi libertatea morală, de a se salva de presiunea tiranică a instinctelor. 

            La numeroasele drame pe care le-a scris s-au adăugat volume de povestiri scurte, de versuri, nuvele şi, în noiembrie 1975, un volum de memorii - "Memoirs". În 1969, Institutul Naţional de Arte şi Literatură i-a conferit Medalia de Aur pentru artă dramatică. 

            Anii '60 au fost, însă, foarte dificili pentru dramaturg. Piesele sale nu s-au mai bucurat de succesul de până atunci, iar dramaturgul a căzut din nou în depresie. Pe lângă dependenţa de alcool, Williams se confrunta şi cu dependenţa de narcotice. După o cădere nervoasă foarte violentă, fratele său l-a internat într-un sanatoriu, fapt pe care nu i l-a iertat niciodată, pentru că, aşa cum avea să scrie în volumul ulterior de memorii, acolo a trăit un adevărat coşmar, potrivit imdb.com. După externare, Tennessee Williams s-a apucat din nou de scris, dar lucrările sale nu au mai regăsit strălucirea celor care-i aduseseră faima. 

            Tennessee Williams s-a stins din viaţă într-o cameră de hotel new-york-eză, la 25 februarie 1983. Faptul că piesele sale continuă să fie puse în scenă cu succes, atât pe Broadway cât şi în alte teatre din lume, dovedeşte încă o dată măreţia dramaturgului şi contribuţia substanţială pe care a adus-o literaturii universale. 

            Tennessee Williams s-a stins din viaţă într-o cameră de hotel new-york-eză, la 25 februarie 1983. Faptul că piesele sale continuă să fie puse în scenă cu succes, atât pe Broadway cât şi în alte teatre din lume, dovedeşte încă o dată măreţia dramaturgului şi contribuţia substanţială pe care a adus-o literaturii universale