Treceți la conținutul principal

Audiobooks (cărţile vorbite) pot fi împrumutate de la Secţia de carte în limbi străne




      Trebuie să spun de la bun început că nu sunt un mare fan al audiobooks ,,cărţilor vorbite”, dar trebuie să recunosc, că acestea sunt din ce în ce mai căutate, şi datorită unor anumite aspecte pozitive, chiar le  recomand cititorilor.
    În primul rând, calitatea lecturii este din ce în ce mai bună, fiind vorba chiar de actori, care fac audierea foarte atractivă şi interesantă.
    Vorbind, ca în cazul nostru, de cărţi în limbi straine, este o modalitate de a învăţa o limbă străină, folosind metoda de ascultării. Trebuie precizat de la bun început că Secţia de carte în limbi străine oferă  audiobooks, care pe lângă suportul audio (CD-UL), au şi textul tipărit.
    Pentru început, recomand cărţi care se pot citi foarte uşor şi tot la fel se pot asculta fără probleme, acestea fiind citite în limba engleză. Este vorba de autori cunoscuţi precum Mark Twain, O Henry, Jack London, Edgar Allan Poe sau Stephen Crane. 




 

                                              




     Cartea vorbită (englezeşte audiobook, tradus direct Carte auzită) este o înregistrare a lecturii cu voce tare a unui text, carte, etc. pe un mediu purtător de informaţie. Pentru aceasta nu este necesară o lectură (citire) identică a originalului scris, acceptându-se ca audiobook şi alte versiuni "vorbite" ale acestuia. Mediile purtătoare utilizate sunt disc audio clasic, bandă magnetică, disc DVD, disc compact (disc dur).
     Audiobook-urile facilitează accesul omului la cultura pe care de altfel, nu o respinge, ci doar o împinge într-un plan secund din lipsă de timp. Acestea schimbă calitatea individului din cititor în ascultător permiţându-i astfel să desfăşoare alte activităţi în acelaşi timp cu audierea unei cărţi.
 Audiobook-urile surprind prin caracterul de simultaneitate, oferind ascultătorului o altă modalitate de a experimenta complexitatea textului scris.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …