Treceți la conținutul principal

Picătura de cultură - James Joyce (n. 2 februarie 1882 – d. 13 ianuarie 1941)

     James Augustine Aloysius Joyce, prozator şi poet irlandez, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai secolului al XX-lea, este considerat ca fiind un reprezentant de seamă al modernismului anglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf şi Ezra Pound.



      Născut la 2 februarie 1882, într-o suburbie a oraşului Dublin, într-o familie numeroasă, cu 10 copii, James Joyce a dat dovadă, de mic copil, nu numai de o inteligenţă deosebită, ci şi de o înclinaţie aparte pentru literatură. A învăţat singur norvegiana, pentru a putea citi piesele lui Henrik Ibsen în limba în care au fost scrise, iar mare parte din timp şi-o petrecea în compania operelor scrise de Dante, Aristotel şi Toma de Aquino. Familia l-a încurajat să-şi continue studiile, urmând, iniţial, Clongowes Wood College şi, ulterior, Belvedere College. A urmat apoi University College Dublin, unde a studiat limbile moderne, potrivit site-ului oficial al Centrului James Joyce din Dublin, http://jamesjoyce.ie/james-joyce/life/.
     După absolvirea universităţii, Joyce a plecat la Paris, cu intenţia de a studia medicina, dar în aprilie 1903 a fost chemat înapoi la Dublin, mama sa fiind grav bolnavă şi, ulterior, murind. A rămas în Irlanda până în 1904, în luna iunie a acelui an cunoscând-o pe Nora Barnacle, care avea să-i devină parteneră şi, 30 de ani mai târziu, soţie.


  

      În august 1904, a publicat primele nuvele în revista Irish Homestead, dar în octombrie acelaşi an, a plecat în Croaţia, unde a obţinut un post de profesor de engleză. Nu avea să mai revină în Irlanda decât în patru vizite, ultima dintre acestea fiind în 1912. Din Croaţia, cei doi au plecat la Trieste, în Italia, unde Joyce a predat engleza. Aici a învăţat italiana, una dintre cele 17 limbi pe care le vorbea, printre care se numărau şi araba, sanscrita şi greaca. Joyce şi Barnacle s-au mutat apoi la Roma şi la Paris. Au avut doi copii, Georgio şi Lucia, şi pentru a-şi putea întreţine familia, Joyce a continuat să lucreze ca profesor.
    Nu a renunţat, însă, să scrie, iar în 1914, a publicat prima carte, ''Dubliners'', o colecţie de 15 nuvele, la care lucra încă din 1904. În acelaşi an, începe să publice, în revista The Egoist, primul său roman, ''Portrait of the Artist as a Young Man''. Cartea a atras atenţia poetului Ezra Pound, care l-a elogiat pe autor pentru stilul neconvenţional. În acelaşi an, a scris şi singura sa piesă, ''Exiles''.
    După succesul acestora, Joyce a luat în considerare mult mai serios romanul pe care începuse să-l schiţeze încă din 1907, ''Ulise'', cea mai apreciată operă a sa. Romanul prezintă o singură zi în Dublin, respectiv data de 16 iunie 1904, ziua în care autorul o cunoscuse Nora Barnacle. La o primă vedere, povestirea urmăreşte trei personaje principale, pe Stephen Dedalus, pe Leopold Bloom şi pe soţia acestuia, Molly Bloom, dar, de fapt, ''Ulise'' este o repovestire modernă a ''Odiseei'' lui Homer, care se distinge prin folosirea monologului interior.



    După izbucnirea Primului Război Mondial, Joyce a plecat, împreună cu familia, la Zurich, unde a rămas pe toată perioada războiului, timp în care a lucrat la ''Ulise'', care avea să fie publicat în 1922. La scurt timp după publicare, însă, cartea a fost interzisă, fiind acuzată de obscenitate. Abia din 1934, în urma unei decizii judecătoreşti, aceste acuzaţii au fost infirmate, cartea putând fi repusă pe piaţă, notează site-ul biography.com.
      Cu toate că-şi dorea să se întoarcă la Trieste, după terminarea războiului, poetul Ezra Pound l-a convins să se mute la Paris, unde a rămas timp de 20 de ani. Acolo a cunoscut-o pe Sylvia Beach, care l-a ajutat să publice ''Ulise''. După anul 1930, Joyce l-a cunoscut pe Paul Léon, care i-a devenit bun prieten şi consultant şi cu ajutorul căruia a publicat ultima sa carte, ''Finnegans Wake'', în 1939. La vremea aceea, James Joyce se confrunta deja cu probleme serioase de vedere, care s-au agravat dramatic spre ultimii ani ai vieţii.



      În 1940, înainte de invazia nazistă, Joyce s-a refugiat în sudul Franţei, iar Paul Léon s-a întors în apartamentul scriitorului din Paris pentru a-i salva bunurile. Datorită lui, au fost salvate, pe lângă lucrurile personale, şi manuscrisele lui Joyce.
    James Joyce a murit la 13 ianuarie 1941, la Zurich, unde primise azil împreună cu familia sa.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Poveștile Dealului Capela

Dealul Capela din Râmnicu Vâlcea ascunde multe poveşti, legende, mituri, fiind unul dintre cel mai cunoscute reperele ale orașului.
Multe din aceste mistere au rămas în amintirea noastră, dar sunt multe altele mai puțin cunoscute.

     Numele de Capela are conotații istorice deosebite, el provenind cel mai probabil, de la o capelă catolică ridicată de austrieci, în timpul stăpânirii Olteniei. Această capelă s-ar fi aflat chiar pe creasta dealului și se pare că ar fi comunicat, printr-un tunel subteran, cu Bărăția (conform lucrarii Proiecte de fortificatie ale Olteniei, Arhiva Olteniei, an VII, nr. 37 - 38, mai - august 1928, pag. 251). Până în prezent însă nu a fost descoperit acest tunel.



   Ca mențiune istorică se presupune că ,,pe Dealul Capela ar fi stat sanctuarele coloniștilor romani, întrucât dela aceștia a rămas până azi o nămețenie de piatră de o formă curioasă pe care localnicii o numesc Boul de piatră, ștearsă asemuire a unui animal sfânt” (Râmnicul Vâlcii – Petre Drăgoiescu, …

Armata româna în primul râzboi mondial - Imagini de acum 100 de ani

Participarea României la Primul Război Mondial cuprinde totalitatea măsurilor și acțiunilor de ordin politic, diplomatic și militar desfășurate de statul român, singur sau împreună cu aliații, între 13/28 iulie 1914 și 28 octombrie/11 noiembrie 1918, în vederea atingerii scopului politic principal al participării la război - realizarea statului național unitar român.       La izbucnirea Primului Război Mondial, pe plan intern, România era o țară în care chiar dacă instituțiile regimului democratic erau prezente, funcționarea organismului statal era departe de standardele occidentale. Economia avea o structură arhaică și anacronică, bazată pe o agricultură de subzistență, tradițională și cu un nivel redus de productivitate.     Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă.      Cu tot efortul făcut de elitele politice și…

Imagini din Valcea realizate de Carol Pop de Szathmari (1869)

Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.    România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fost elaborat în urma unor lungi ani de muncă, …